Displazia cotului la câini și procesul coronoid fragmentat al ulnei (FCP) la câini: Un ghid complet

Procesele coronoide fragmentate ale ulnei mediale (FCP) reprezintă o formă de displazie a cotului la câini, fiind una dintre cele mai frecvente cauze de șchiopătare la câinii tineri.

Boli ereditare și forme de displazie a cotului

Displazia cotului, o boală ereditară la câini, apare sub diverse forme. Acestea includ procesul coronoid medial fragmentat al ulnei (FCP), procesul anconeal izolat (IPA) și osteocondroza (OCD). Toate aceste afecțiuni sunt tulburări legate de creștere care, din păcate, nu pot fi vindecate.

FCP și OCD se numără printre cele mai frecvente cauze ale șchiopătării la câinii tineri. Acestea apar de obicei între patru și cinci luni, când câinele se află în faza centrală de creștere.

Cauzele și prevalența bolii

Câinii masculi sunt afectați de aproximativ două ori mai des decât femelele, deoarece cresc mai repede. Factori precum creșterea nivelului de activitate și alimentele cu aditivi minerali care accelerează creșterea pot contribui, de asemenea, la apariția bolii.

Anumite rase sunt deosebit de susceptibile la boală, cum ar fi Labradorul și Golden Retriever-ul, Câinii de Munte Bernezi, Ciobănescul German, Schnauzerii Uriași, Newfoundland-ul și Rottweilerii. Câinii metiși suferă, de asemenea, frecvent de această formă de displazie.

(C) https://www.fitzpatrickreferrals.co.uk/orthopaedic/canine-elbow-dysplasia/

Ce rase de câini sunt afectate în mod special și de ce?

Incidența displaziei de cot nu este distribuită uniform la toate rasele de câini. În schimb, boala prezintă o specificitate clară a rasei. De fapt, anumite rase de câini sunt afectate mai frecvent de această boală datorită predispoziției lor genetice și structurii corporale.

1. Labrador Retriever

Labrador Retriever sunt una dintre rasele cel mai frecvent afectate de displazie de cot. Acest lucru se datorează predispoziției genetice a rasei la această afecțiune. În plus, mărimea și greutatea Labradorilor pot contribui, de asemenea, la creșterea riscului de a dezvolta displazie de cot.

2. Rottweiler

Rottweilerii sunt, de asemenea, predispuși la displazie de cot. Similar Labrador Retriever-ilor, acest lucru se datorează atât predispoziției lor genetice, cât și dimensiunii și greutății lor, ceea ce poate duce la o solicitare crescută a articulațiilor.

3. Sfântul Bernard

Saint Bernard-ii sunt o rasă de câini mare și grea, predispusă la o serie de probleme articulare, inclusiv displazie a cotului. Creșterea și greutatea lor rapidă pot crește stresul asupra articulațiilor și pot crește riscul de displazie a cotului.

4. Ciobănești germani

Ciobănescul german este o altă rasă frecvent afectată de displazia cotului. La această rasă, afecțiunea poate fi legată de factori genetici, precum și de structura corporală și de modul în care acești câini sunt exercitați și stresați.

5. Golden Retriever

Golden Retriever-ii sunt, de asemenea, predispuși la displazie de cot, în principal din cauza predispoziției lor genetice. Și aici, mărimea și greutatea rasei pot juca un rol.

6. Newfoundland

Câinii Newfoundland sunt o rasă mare și grea de câini predispuși la o varietate de probleme articulare, inclusiv displazie de cot. Mărimea, greutatea și constituția acestor câini pot pune o presiune sporită asupra articulațiilor lor și pot crește riscul de a dezvolta displazie de cot.

Este important de menționat că, deși aceste rase prezintă un risc crescut de a dezvolta displazie de cot, orice câine, indiferent de rasă, poate suferi de această afecțiune. Sunt necesare controale cuprinzătoare ale reproducerii și programe de reproducere specifice pentru a reduce prevalența acestei boli la rasele cu risc.

Simptome și diagnosticul FCP și TOC

FCP și OCD provoacă dureri care pot varia de la șchiopătare ușoară la severă. Dacă afecțiunea afectează ambele părți ale corpului, se poate observa un mers rigid și reticență la mișcare.

Diagnosticul displaziei de cot poate fi pus doar printr-un examen clinic al câinelui. Examinările anterioare cu raze X au fost înlocuite de metode de diagnostic moderne, cum ar fi... Tomografie computerizată au fost înlocuite, ceea ce oferă o imagine exactă a stării actuale a animalului.

Terapie și prognostic

Tratament conservator

Tratamentul conservator al displaziei de cot la câini își propune să amelioreze simptomele clinice, să îmbunătățească calitatea vieții animalului și să încetinească progresia bolii. Acesta cuprinde mai multe aspecte:

1. Gestionarea greutății: Câinii supraponderali prezintă un risc mai mare de afecțiuni ortopedice, cum ar fi displazia cotului. Greutatea suplimentară pune presiune pe articulații și poate agrava simptomele. Prin urmare, gestionarea adecvată a greutății, care include o dietă echilibrată și exerciții fizice regulate, este un aspect cheie al tratamentului conservator.
2. Fizioterapie și recuperare: Fizioterapia poate ajuta la menținerea sau îmbunătățirea mobilității articulare, la ameliorarea durerii și la menținerea sau construirea masei musculare. Aceasta poate include exerciții pentru întărirea mușchilor, masaj, hidroterapie, cum ar fi benzile de alergare subacvatice, și terapii de mișcare țintită.
3. Gestionarea durerii: Displazia cotului la câini este adesea asociată cu dureri semnificative. Prin urmare, gestionarea eficientă a durerii este un alt aspect important al tratamentului conservator. Aceasta poate include administrarea de analgezice și medicamente antiinflamatoare, utilizarea unor diete speciale bogate în acizi grași omega-3 sau terapii alternative, cum ar fi acupunctura.
4. Modificarea activității fizice: Ar putea fi necesară ajustarea activității fizice a câinelui pentru a preveni deteriorarea ulterioară a articulației afectate. Aceasta poate însemna limitarea sau evitarea anumitor activități care solicită excesiv articulațiile, cum ar fi săritul sau alergatul. În schimb, accentul ar trebui pus pe mișcări controlate și ușoare, cum ar fi cele experimentate în timpul plimbărilor sau înotului.

Este important de menționat că tratamentul conservator al displaziei de cot la câini este un proces continuu care necesită o cooperare strânsă între medicul veterinar și proprietarul câinelui. Este la fel de important ca tratamentul să fie adaptat fiecărui câine în parte, deoarece eficacitatea diferitelor măsuri poate varia de la un câine la altul. În cazurile severe de displazie de cot sau dacă tratamentul conservator nu are ca rezultat o ameliorare suficientă, se poate lua în considerare intervenția chirurgicală.

Tratament chirurgical pentru displazia cotului

În cazurile severe de displazie a cotului, intervenția chirurgicală poate fi măsura necesară pentru a ameliora suferința câinelui și a-i îmbunătăți calitatea vieții. Mai jos, prezentăm diverse proceduri chirurgicale care pot fi utilizate pentru a trata displazia cotului.

1. Îndepărtarea unui fragment

Îndepărtarea fragmentelor, numită și fragmentectomie, este o metodă frecvent utilizată pentru tratarea carcinomului fibrilator alveolar (PCF). În cadrul acestei proceduri, fragmentul liber care provoacă durere și inflamație în articulație este îndepărtat chirurgical. Operația se efectuează artroscopic, adică prin mici incizii în piele și cu ajutorul unei camere, ceea ce minimizează stresul pentru animal.

2. Coronoidectomie subtotală

Coronoidectomia subtotală este o procedură chirurgicală specializată, special concepută pentru tratarea procesului coronoid medial afectat al ulnei. În cadrul acestei operații, procesul coronoid medial afectat al ulnei este îndepărtat aproape complet. Scopul este de a reduce stresul asupra articulației și de a ameliora durerea.

3. Procedura de eliberare a bicepșilor (BURP)

Procedura de eliberare a bicepsului este o procedură chirurgicală utilizată pentru a trata FCP și alte forme de displazie a cotului. În cadrul acestei operații, inserția tendonului bicepsului la nivelul radiusului este eliberată pentru a reduce presiunea asupra articulației și a îmbunătăți mobilitatea.

4. Osteotomie humerală glisantă (SHO)

Osteotomia humerală glisantă este o procedură chirurgicală mai complexă, concepută pentru a distribui stresul asupra articulației cotului, prevenind astfel durerea și alte leziuni. Osul brațului superior (humerusul) este secționat la un unghi specific și apoi fixat într-o nouă poziție.

5. Osteotomie ulnară abductivă proximală (PAUL)

Procedura PAUL este un tratament pentru displazia cotului, în care cotul este eliberat de stres printr-o deplasare și fixare țintită a osului ulnar. Această procedură poate fi deosebit de utilă la câinii cu incongruență articulară severă.

6. Osteotomie oblică dublă conform lui Fitzpatrick

Osteotomia oblică dublă Fitzpatrick este o metodă avansată pentru tratarea displaziei cotului. În cadrul acestei proceduri, osul ulnei este secționat în două puncte și fixat într-o nouă poziție pentru a îmbunătăți potrivirea și funcția articulației.

Fiecare dintre aceste intervenții chirurgicale necesită îngrijiri postoperatorii și reabilitare specifice pentru a obține cel mai bun rezultat posibil. Este important ca animalul de companie să primească îngrijiri postoperatorii atente și ca mișcarea sa să fie monitorizată. Fizioterapia și exercițiile fizice specifice pot sprijini procesul de vindecare și pot ajuta la restabilirea mobilității și forței articulare.

Îngrijire ulterioară și reabilitare

După operație, este important ca câinele să se odihnească suficient pentru a sprijini vindecarea. În același timp, terapia cu exerciții ușoare este benefică pentru menținerea mobilității articulare și prevenirea atrofiei musculare. După aproximativ două-trei săptămâni, programul de exerciții poate fi crescut treptat.

Prognosticul după o intervenție chirurgicală reușită este în general bun. Cu îngrijiri postoperatorii adecvate și fizioterapie continuă, majoritatea câinilor își pot recăpăta mobilitatea aproape normală. Cu toate acestea, unii câini pot dezvolta în continuare osteoartrită progresivă.

Prevenire

Măsurile preventive pot reduce riscul de a dezvolta FCP și TOC la câinii susceptibili. Acestea includ:

1. Alimentație sănătoasă: O hrană echilibrată și bogată în nutrienți, care nu accelerează inutil creșterea, este benefică.
2. Exerciții fizice regulate: Exercițiile fizice moderate și regulate pot ajuta la susținerea unei creșteri sănătoase și la evitarea supraîncărcării articulațiilor.
3. Diagnostic precoce: Controalele veterinare regulate pot detecta semnele precoce ale bolii și pot permite intervenția la timp.
4. Selecția de reproducere: Pentru rasele predispuse la aceste boli, trebuie acordată atenție utilizării unor animale-mamă sănătoase la reproducere pentru a minimiza riscul de moștenire.

Trebuie menționat că aceste măsuri nu garantează că un câine nu va dezvolta FCP sau TOC, dar pot reduce riscul și pot ajuta câinele să trăiască o viață cât mai lungă și sănătoasă posibil.

Întrebări frecvente despre displazia cotului la câini

Rezumatul displaziei cotului la câini

Displazia cotului la câini este o afecțiune ortopedică complexă, care constă în diverse anomalii de dezvoltare și modificări anatomice ale articulației cotului. În displazia cotului canin, articulația cotului se dezvoltă anormal, ceea ce poate duce la durere, șchiopătare și, în cele din urmă, osteoartrita cronică.

Mai mulți factori pot contribui la dezvoltarea displaziei de cot la câini. Pe lângă factorii genetici, condițiile de mediu, dieta și efortul fizic pot juca, de asemenea, un rol. De exemplu, o fază de creștere rapidă la rasele de câini mari și cu creștere rapidă este adesea asociată cu dezvoltarea displaziei de cot la câini.

Displazia cotului la câini este de obicei diagnosticată printr-o combinație de examinare clinică și tehnici imagistice, cum ar fi radiografiile sau tomografia computerizată (CT). În timpul examinării pentru displazia cotului la câini, animalul afectat este evaluat pentru semne de durere și mișcare restricționată, iar radiografiile sau tomografia computerizată sunt efectuate pentru a identifica orice modificări ale articulației.

Tratamentul pentru displazia de cot la câini depinde de severitatea afecțiunii și de starea generală de sănătate a câinelui. Acesta poate include măsuri conservatoare, cum ar fi fizioterapia, controlul greutății și gestionarea durerii, dar poate implica și intervenție chirurgicală dacă afecțiunea este avansată și are un impact semnificativ asupra calității vieții câinelui.

Este important de subliniat faptul că prognosticul displaziei de cot la câini este variabil și depinde de mulți factori, inclusiv severitatea afecțiunii, momentul diagnosticării și tipul de tratament. Cu toate acestea, cu un diagnostic precoce și un tratament adecvat, calitatea vieții unui câine cu displazie de cot poate fi adesea îmbunătățită semnificativ.

În ceea ce privește prevenirea displaziei de cot la câini, este important să ne concentrăm pe controale cuprinzătoare ale reproducerii și programe de reproducere specifice pentru a reduce prevalența acestei boli la rasele cu risc. În plus, proprietarii de câini ar trebui să se asigure că animalul lor de companie are o dietă echilibrată și exerciții fizice adecvate pentru a minimiza riscul de displazie de cot la câinele lor.

Displazia cotului la câini este o afecțiune gravă care necesită îngrijiri medicale adecvate. Printr-o mai bună înțelegere a acestei afecțiuni și implementarea unor măsuri adecvate de prevenire și tratament, proprietarii de câini pot contribui la minimizarea suferinței animalelor lor și la îmbunătățirea calității vieții acestora.