Câinele meu sforăie: cauze, tratament și sfaturi pentru nopți liniștite

Introducere

Când câinele tău sforăie, mulți proprietari de câini recunosc inițial acest lucru cu un zâmbet. Un câine care respiră adânc și doarme pare liniștit, iar sforăitul său este aproape drăguț. Dar dacă sforăitul devine brusc mai puternic, persistă sau devine mai frecvent pe parcursul zilei?

În multe cazuri, sforăitul este inofensiv, dar poate fi și un semn al unor probleme respiratorii structurale sau funcționale. Acest ghid vă va ajuta să identificați mai bine cauzele și să decideți când este necesară o vizită la medicul veterinar.

Ce se întâmplă când un câine sforăie? – Fiziologie și mecanisme

Sforăitul apare atunci când aerul turbulent curge prin căile respiratorii superioare îngustate, provocând vibrația țesuturilor moi, cum ar fi palatul moale sau pereții laterali ai gâtului. Acest lucru se întâmplă de obicei în timpul somnului, când tonusul muscular scade în mod fiziologic.

Spre deosebire de oameni, respirația faringiană și nazală joacă un rol deosebit de important la câini, deoarece câinii respiră nazal. O ușoară constricție într-una dintre aceste zone poate duce la zgomote respiratorii vizibile - în special la rasele de câini cu pasaje nazale înguste sau palate moi.

Cauze frecvente – De ce sforăie câinele meu?

1. Anatomie legată de rasă (sindromul brahicefalic)

Câinii cu cap scurt (rase brahicefalice), cum ar fi mopsii, buldogii, Boston terrierii sau Shih Tzu, au o formă a craniului foarte scurtată, cu:

• Nări înguste (nări stenotice)
• Palat alungit și moale
• Zona laringiană prea îngustă (colaps laringian)
• Trahee hipoplazică (trahee prea îngustă)

Aceste caracteristici congenitale duc adesea la zgomote asemănătoare sforăitului la o vârstă fragedă – atât în ​​timpul somnului, cât și în timpul stresului din timpul zilei.

Important: Sindromul obstructiv brahicefalic al căilor respiratorii (BOAS) este o afecțiune gravă care poate provoca leziuni pe termen lung ale inimii și plămânilor.

2. Poziția de dormit

Postura are un impact semnificativ asupra căilor respiratorii. Câinii care dorm pe spate deplasează țesutul palatului moale înapoi. Acest lucru poate bloca temporar căile respiratorii superioare și poate duce la sforăit puternic.

Sfat: Susțineți o poziție de dormit pe o parte sau pe burtă cu un pat ortopedic pentru câini sau o tetieră ridicată.

3. Supraponderalitate (obezitate)

Depunerile de grăsime în gât, în jurul traheei sau în zona pieptului duc la rezistență la respirație. Presiunea asupra căilor respiratorii crește în special atunci când stați întins pe spate. Riscul apariției afecțiunilor asemănătoare apneei în somn crește odată cu procentul de grăsime corporală.

Studiile arată că chiar și o reducere de 10% în greutate poate duce la o îmbunătățire semnificativă a calității respirației.

4. Inflamații și infecții ale tractului respirator superior

Rinita, amigdalita sau faringita acută sau cronică cauzate de bacterii sau virusuri (de exemplu, virusul parainfluenței canine) pot provoca umflarea membranelor mucoase. Iritanții precum fumul de țigară sau praful de casă sunt, de asemenea, factori declanșatori comuni.

5. Alergii (de exemplu, dermatită atopică cu afectare nazală)

Reacțiile alergice duc la eliberarea de histamină, umflarea membranelor mucoase și creșterea secrețiilor. În cazul alergiilor sezoniere (de exemplu, polenul de iarbă), câinii sforăie adesea, mai ales primăvara sau vara.

6. Corp străin

O fire de iarbă, o particulă de praf sau o creangă mică inhalată se poate bloca în nazofaringe. Pe lângă sforăit, câinii prezintă adesea:

• Strănut
• Dând din cap
• Secreții nazale unilaterale
• tuse iritativă

7. Micoze (de exemplu, aspergiloză)

Infecțiile fungice ale sinusurilor paranazale (în special la rasele dolichocefalice, cum ar fi Collie sau Ciobănescul German) pot provoca sforăit cronic cu secreții nazale purulentă, uneori sanguinolente.

8. Neoplasme și polipi

Tumorile (de exemplu, adenocarcinoame, limfoame) sau polipii benigni din nas, sinusuri paranazale sau faringe blochează căile respiratorii. Câinii afectați nu numai că sforăie, dar au de obicei și:

• Apetit redus
• Secreții nazale unilaterale (!)
• pierdere în greutate
• Dificultăți de respirație în timpul efortului

9. Boli cardiopulmonare

Insuficiența cardiacă cronică (de exemplu, endocardioza valvei mitrale), colapsul traheal (frecvent la rasele mici) sau boala pulmonară obstructivă cronică (BPOC) pot crește sforăitul - în special în poziția culcat.

10. Strănutul invers

Adesea confundat cu sforăitul, este de fapt o reacție respiratorie bruscă cauzată de iritația palatului moale sau a nazofaringelui. Sună ca o inhalare puternică pe nas, dar de obicei este inofensiv.

Când este periculos sforăitul? – Recunoașterea semnelor de avertizare

Nu toate sforăiturile sunt patologice. Cu toate acestea, ar trebui să luați în serios următoarele simptome:

• Sforăitul apare brusc sau se agravează semnificativ
• Sforăit persistent chiar și în timpul zilei
• Dificultăți de respirație, gâfâit crescut, înecăciune
• Tuse, respirație șuierătoare, strănut invers
• Secreții nazale cu sânge sau purulentă
• Reziliență redusă, slăbiciune
• Refuzul de a mânca, febră

Diagnostic la veterinar – Cum să descoperi cauza

Un câine care sforăie trebuie examinat dacă simptomele apar brusc sau se agravează. Medicul veterinar poate iniția următorii pași:

1. Istoric medical

• Durata, frecvența și intensitatea sforăitului
• Poziția de dormit, schimbări, alte simptome

2. Examen clinic general

• Auscultația inimii și a plămânilor
• Evaluarea cavității bucale, nasului și gâtului

3. Endoscopie / Rinoscopie

• Vizualizarea directă a nazofaringelui
• Prelevarea de corpuri străine sau probe de țesut (biopsie)

4. Tehnici imagistice

• Radiografie: pentru trahee, inimă, plămâni
• CT/RMN: dacă se suspectează tumori, polipi sau BOAS

5. Diagnostic de laborator

• Hemoleucogramă (inflamație, infecție, organe)
• Frotiuri (bacterii, fungi, citologie)

Opțiuni de tratament – ​​Ce trebuie să faceți dacă câinele dumneavoastră sforăie?

Terapia depinde întotdeauna de cauza de bază:

1. Medicație pentru infecții sau alergii

Dacă sforăitul se datorează unei infecții a căilor respiratorii superioare sau unei reacții alergice , se utilizează diferite medicamente:

• Antibioticele sunt prescrise pentru infecții bacteriene, cum ar fi rinita purulentă sau amigdalita.
• Medicamentele antivirale sunt mai rar necesare deoarece infecțiile virale sunt de obicei autolimitate – terapia simptomatică este prioritară.
• În cazurile de alergii, antihistaminicele pot ajuta la reducerea umflăturilor membranelor mucoase.
• Preparatele cu cortizon (de exemplu, prednisolon) au un efect antiinflamator și antialergic mai puternic, dar ar trebui utilizate doar pentru o perioadă scurtă de timp.

Spray-urile nazale decongestionante inhalațiile speciale și utilizarea umidificatoarelor pot, de asemenea,

Notă: Autotratamentul cu medicamente de uz uman nu este recomandat – dozajul și tolerabilitatea variază considerabil la câini!

2. Antifungice pentru infecții fungice

Dacă micoza cavității nazale — de exemplu, aspergiloza — este necesară o terapie antifungică țintită. Medicamente precum itraconazol , voriconazol sau clotrimazol administrează fie sistemic, fie local.

Tratamentul local se efectuează adesea prin clătirea sau introducerea agentului antifungic direct în cavitatea nazală (de exemplu, printr-un cateter sub anestezie). Această metodă este deosebit de eficientă atunci când ciuperca este localizată.

Terapiile sistemice sunt de obicei de lungă durată (câteva săptămâni până la luni) și necesită monitorizarea regulată a valorilor hepatice, deoarece antifungicele pot avea efecte hepatotoxice.

Sfat: Infecțiile fungice sunt adesea asociate cu secreții nazale unilaterale și pierderea mirosului. Diagnosticarea precoce crește semnificativ șansele de recuperare.

3. Reducerea în greutate pentru persoanele supraponderale

Obezitatea este una dintre cele mai frecvente cauze prevenibile ale sforăitului la câini. Grăsimea se depune nu numai sub piele, ci și în zona gâtului și gâtului , unde comprimă mecanic căile respiratorii.

Reducerea în greutate se realizează, în mod ideal, sub supraveghere veterinară :

• Ajustarea cantității de furaj (reducerea cu 10-20% a rației zilnice)
• Trecerea la alimente dietetice cu conținut scăzut de calorii
• Creșteți exercițiile fizice în funcție de nivelul de fitness
• Dacă este necesar, se recomandă administrarea de inhibitori ai apetitului sau suplimente (numai după consultarea medicului)

doar 10% din greutate poate îmbunătăți semnificativ respirația și reduce sforăitul. De asemenea, reduce riscul altor boli, cum ar fi diabetul, artrita și problemele cardiace.

Important: Fără diete radicale – pierderea lentă și continuă în greutate este mai sigură și mai sustenabilă pentru câini.

4. Corecții chirurgicale la rasele brahicefalice

La câinii cu sindrom obstructiv brahicefalic al căilor respiratorii (BOAS), intervenția chirurgicală este adesea singura opțiune pentru a reduce permanent sforăitul și a îmbunătăți calitatea vieții.

Intervențiile tipice sunt:

• Dilatarea nărilor (stenoză a nărilor): Cu cât poate intra mai mult aer, cu atât rezistența scade.
• Scurtarea palatului moale : Împiedică căderea acestuia în trahee în timpul respirației.
• Amigdalectomia (îndepărtarea amigdalelor): utilă în cazul amigdalelor sever mărite.
• Corectarea colapsului laringian : necesară în cazurile severe, dar asociată cu riscuri mai mari.

Aceste proceduri sunt efectuate sub anestezie de către medici veterinari specializați sau clinici. Monitorizarea postoperatorie atentă este esențială, deoarece pot apărea umflături și sângerări.

Concluzie: Intervențiile chirurgicale timpurii – ideal la vârsta tinereții – oferă câinilor brahicefalici nu doar nopți mai liniștite, ci și vieți mai lungi și mai sănătoase .

5. Îndepărtarea corpurilor străine, a polipilor sau a tumorilor

Dacă sforăitul este cauzat de un corp străin , un polip sau un neoplasm din tractul respirator superior, intervenția chirurgicală sau endoscopică .

Continuați:

• Corpurile străine (de exemplu, fire de iarbă, așchii de lemn) pot fi îndepărtate sub sedare scurtă sau anestezie folosind un rinoscop.
• Polipii – de obicei excrescențe benigne ale mucoasei – sunt îndepărtați complet chirurgical pentru a preveni recurența.
• În funcție de localizarea și malignitatea lor, tumorile

În plus, țesutul prelevat este de obicei trimis pentru examen histopatologic pentru a confirma diagnosticul și a evalua prognosticul.

Important: La câinii mai în vârstă cu sforăit cronic și secreții nazale unilaterale (!), tumorile trebuie luate în considerare din timp - cu cât sunt descoperite mai devreme, cu atât opțiunile de tratament sunt mai bune.

6. Umidificare și mediu fără fum

O măsură adesea subestimată, dar foarte eficientă pentru atenuarea sforăitului este îmbunătățirea calității aerului din spațiul de locuit.

Aerul uscat , în special în spațiile interioare încălzite, irită tractul respirator și favorizează iritația membranelor mucoase. Un umidificator (de exemplu, cu ultrasunete sau vaporizator) poate menține o umiditate constantă de 40-60% - ideal pentru sistemul respirator al câinelui dumneavoastră.

Fumul de tutun de asemenea, evitate în mod constant, deoarece acestea irită mucoasele și promovează inflamația.

De asemenea, util:

• Aspirare regulată cu filtru HEPA
• Purificator de aer cu filtru de carbon activ împotriva polenului, prafului și mirosurilor
• Evitați curenții de aer direct în locul de dormit

Sfat: O zonă de dormit confortabilă și bine ventilată, cu o poziție ușor ridicată a capului, nu numai că îmbunătățește respirația, dar promovează și calitatea somnului.

Întrebări frecvente – Întrebări frecvente despre „sforăitul câinilor”

Rezumat: Când câinele tău sforăie – cauze, semnificație și ajutor

Dacă câinele tău sforăie , este de obicei un sunet inofensiv, uneori chiar fermecător. Dar ceea ce pare drăguț la prima vedere poate fi un semn al unor probleme de sănătate. Mai ales dacă câinele tău sforăie fără să fi scos niciun sunet în prealabil, merită să-l examinezi mai atent.

În multe cazuri, este normal ca un câine să sforăie , de exemplu, atunci când este profund relaxat sau doarme pe spate. Din motive anatomice, unele rase sforăie mai frecvent: Dacă sforăie un câine care aparține raselor cu cap scurt (brahicefalice), cum ar fi un mops, un buldog sau un Shih Tzu, acest lucru se datorează adesea sindromului BOAS.

Devine problematic atunci când un câine sforăie și prezintă simptome precum secreții nazale, tuse sau dificultăți de respirație. Dacă câinele sforăie și pare brusc mai liniștit, mai slăbit sau îi lipsește pofta de mâncare, se recomandă urgent un examen veterinar. Există numeroase afecțiuni în care un câine sforăie deoarece căile respiratorii sunt îngustate, inflamate sau blocate.

Un motiv frecvent pentru care un câine sforăie este obezitatea. Acumularea de grăsime în gât îngustează căile respiratorii - mai ales când stă întins pe spate, câinele sforăie semnificativ mai tare. O reacție alergică poate provoca, de asemenea, sforăitul unui câine, deoarece membranele mucoase se umflă și fluxul de aer este obstrucționat.

Dacă un câine sforăie în ciuda faptului că anterior respira calm, un obiect străin, cum ar fi un fir de iarbă, poate fi blocat în nas sau gât. În astfel de cazuri, câinele sforăie brusc, neregulat sau însoțit de strănut și înecăituri. În cazuri rare, câinele sforăie deoarece o tumoare sau un polip crește în tractul respirator superior și perturbă fluxul de aer.

Infecțiile tractului respirator superior, cum ar fi cele cauzate de virusuri sau bacterii, provoacă adesea sforăitul câinilor . Membranele mucoase inflamate provoacă constricții în nazofaringe, provocând sforăitul câinelui , mai ales la inhalare.

Când un câine mai în vârstă sforăie , este necesară o atenție specială. Modificările țesuturilor legate de vârstă, inflamația cronică sau bolile de inimă pot determina câinele să sforăie , chiar și în perioadele de odihnă. În același timp, capacitatea organismului de a compensa astfel de probleme respiratorii scade.

Strănutul invers este un fenomen cu totul aparte. Sună similar, dar în loc să sforăie , câinele inhalează brusc aerul cu putere pe nas – de obicei inofensiv, dar adesea înfricoșător. Un strănut invers este adesea interpretat greșit, deoarece este foarte asemănător cu sunetul tipic al unui câine care sforăie .

În funcție de cauză, există diverse opțiuni de tratament. Dacă un câine sforăie din cauza unei infecții sau a unei alergii, medicamentele ajută adesea. Dacă câinele este supraponderal, pierderea în greutate țintită este importantă - dacă câinele sforăie pentru că țesutul gâtului său este prea căptușit, chiar și o dietă mică poate avea un impact mare.

În unele cazuri, doar intervenția chirurgicală poate ajuta, de exemplu, dacă câinele sforăie din cauza unui palat moale alungit sau a nărilor îngustate. În special la rasele cu cap scurt, intervenția chirurgicală poate reduce semnificativ sau chiar elimina sforăitul

Stăpânii de câini nu ar trebui să intre imediat în panică dacă câinele lor sforăie . Este important să observați cu atenție când sforăie câinele , cât de tare, cât de des și dacă există alte anomalii. Poate fi util să țineți un jurnal al sforăitului: Ce poziție de somn adoptă câinele? Cât de des sforăie? Există și alte simptome?

În practică, este clar că, dacă un câine sforăie , merită cu siguranță să aruncăm o privire mai atentă. Chiar dacă sforăitul începe inofensiv, poate exista o cauză subiacentă serioasă. Pe de altă parte, este la fel de posibil ca câinelui să fie pur și simplu din cauza faptului că doarme profund după o zi activă.

Pe scurt: Un câine nu sforăie fără motiv - fie că este din cauza unei anomalii anatomice, a unei reacții la factorii de mediu sau a primului semn al unei boli. Prin urmare, este întotdeauna important să se examineze comportamentul de sforăit al fiecărui câine , comportamentul acestuia și dacă zgomotul se schimbă. Cu cât se iau măsuri mai repede, cu atât sunt mai mari șansele de recuperare - și cu atât nopțile vor fi mai liniștite atât pentru câine, cât și pentru stăpân.

Informații suplimentare:

https://www.petmd.com/dog/general-health/snoring-in-dogs