Disfuncția cognitivă la câini și pisici: cauze, simptome și tratament

Introducere

Disfuncția cognitivă (CDS) este o boală neurodegenerativă care apare în principal la câini și pisici mai în vârstă și este asociată cu pierderea neuronilor și degenerarea neuroaxonală. Comparabil cu boala Alzheimer la om, CDS duce la modificări ale comportamentului, memoriei și capacității de învățare a animalelor afectate. În acest articol, oferim o imagine de ansamblu cuprinzătoare a cauzelor, simptomelor, opțiunilor de diagnostic și abordărilor de tratament pentru această boală.

Ce este disfuncția cognitivă?

Disfuncția cognitivă descrie pierderea progresivă a abilităților mentale ale unui animal, adesea cauzată de modificări ale creierului legate de vârstă. Această degenerare este cauzată de o acumulare de proteine ​​beta-amiloide și de leziuni neuronale. Boala este cel mai frecvent întâlnită la câini și pisici de vârstă înaintată, deși primele semne pot apărea încă de la vârsta de 6 până la 8 ani.

Caracteristicile bolii la câini și pisici

• Câini : Câinii prezintă adesea primele simptome de la vârsta de 11 ani. Acestea includ modificări ale comportamentului social, tulburări de somn și deficiențe de antrenament la domiciliu. Câinii mai în vârstă apar adesea dezorientați, neliniștiți și dezvoltă anxietate de separare.
• Pisici : La pisici, primele semne apar de obicei de la vârsta de 10 ani. Simptomele tipice includ creșterea vocalizării nocturne, lipsa de curățenie și schimbările comportamentale, cum ar fi retragerea sau creșterea aderenței.

Simptome comune ale CDS

Progresia disfuncției cognitive poate fi recunoscută printr-o varietate de simptome. Cele mai frecvente modificări de comportament la câini și pisici includ:

• Dezorientare : Animalele par confuze, nu mai recunosc împrejurimile familiare sau oamenii și se plimbă fără scop.
• Schimbări în comportamentul social : Câinii și pisicile arată o legătură schimbată cu stăpânii lor - fie sunt deosebit de afectuoși, fie devin mai retrași.
• Tulburări de somn : Multe animale afectate dorm în timpul zilei și sunt neliniştite noaptea, ceea ce duce la perturbări ale ritmului natural de somn-veghe.
• Pierderea dresajului în casă : Câinii și pisicile care au fost bine antrenate anterior uită adesea să facă ușurință în locurile obișnuite.
• Frica și neliniștea : în special câinii în vârstă sunt predispuși la creșterea nervozității, care se poate manifesta prin lătrat excesiv, tremur sau distrugerea obiectelor.

Care este diferența dintre demența la câini și la pisici?

Termenul „demență” este adesea folosit pentru a se referi la schimbările cognitive la câinii și pisicile mai în vârstă, dar există diferențe care merită clarificate, în special în ceea ce privește disfuncția cognitivă (CDS), care este specifică animalelor de companie diagnosticate.

Demența și disfuncția cognitivă: termeni distinctivi

Demența este un termen general care descrie deteriorarea progresivă a abilităților mentale la oameni și este adesea asociată cu boli precum Alzheimer. La oameni, demența înseamnă de obicei o scădere semnificativă a funcțiilor cognitive, cum ar fi memoria, gândirea și abilitățile de rezolvare a problemelor, care are un impact major asupra vieții de zi cu zi.

Disfuncția cognitivă la câini și pisici este un diagnostic specific care se referă la schimbări mentale similare care apar la animalele de companie mai în vârstă. Aceste schimbări includ dezorientarea, schimbările comportamentale, tulburările de somn și problemele de antrenament la domiciliu. Deși simptomele disfuncției cognitive sunt comparabile cu demența umană, termenul „demență” nu este la fel de utilizat în medicina veterinară, deoarece cauzele care stau la baza și mecanismele bolii sunt adesea diferite la animale.

Diferente importante

1. Cauze și mecanisme : Demența umană , în special boala Alzheimer, este caracterizată prin acumularea de proteine ​​​​beta-amiloide și degenerarea celulelor nervoase din creier. Acest lucru duce la deteriorarea progresivă a funcției creierului. La animale, disfuncția cognitivă se caracterizează și prin degenerare neuronală și depozite de beta-amiloid, dar cauzele și mecanismele exacte nu sunt încă pe deplin înțelese. Există dovezi că procesul de îmbătrânire a creierului are loc diferit la câini și pisici decât la oameni.
2. Utilizarea termenului „demență” : În timp ce demența este considerată un diagnostic clinic clar definit la om, acest termen este adesea folosit doar colocvial în medicina veterinară. Disfuncția cognitivă este termenul mai specific pe care medicii veterinari îl folosesc pentru a descrie modificările cognitive la animalele de companie mai în vârstă.
3. Simptome și curs : Pe lângă pierderea memoriei, simptomele demenței la om includ și probleme de limbaj, dificultăți de orientare și, în stadii avansate, limitări fizice. La câinii și pisicile cu disfuncție cognitivă, schimbările comportamentale sunt proeminente, cum ar fi rătăcirea pe timp de noapte, aderență crescută sau retragere, necurățenie și neliniște. Simptomele la animale sunt adesea mai subtile și dificil de recunoscut, deoarece animalele de companie nu își pot exprima abilitățile cognitive în același mod ca și oamenii.
4. Diagnostic și tratament : Demența la om este diagnosticată prin teste neurologice, scanări RMN și teste cognitive. La animale, diagnosticul disfuncției cognitive se bazează în primul rând pe analiza comportamentală amănunțită, excluderea altor boli și aplicarea scalelor de evaluare a capacității cognitive. Medicamentele utilizate pentru a trata simptomele demenței la oameni (cum ar fi donepezilul) sunt diferite de cele utilizate la animale (cum ar fi selegilina sau suplimentele nutritive specifice).

Elemente comune

Atât la câini, cât și la pisici și la oameni, degenerarea cognitivă este o progresivă și ireversibilă care apare mai frecvent odată cu vârsta. În ambele cazuri, scopul principal al terapiei este de a îmbunătăți calitatea vieții și de a gestiona cât mai bine simptomele, deoarece o vindecare nu este posibilă.

Deși demența și disfuncția cognitivă la câini și pisici au multe asemănări, cum ar fi simptome și cauze similare, există și diferențe importante în terminologie, diagnostic și tratament. Pentru animalele domestice, termenul „disfuncție cognitivă” este preferat deoarece se adresează mai bine condițiilor specifice ale animalelor.

Diagnosticul disfuncției cognitive la câini și pisici

Diagnosticarea disfuncției cognitive (CDS) la animalele domestice, în special la câini și pisici, este o sarcină dificilă. Deoarece simptomele încep adesea treptat și pot fi confundate cu procesul natural de îmbătrânire, este necesar un diagnostic detaliat, în mai multe etape, pentru a identifica în siguranță afecțiunea și pentru a exclude alte cauze posibile ale comportamentului.

1. Istoric comportamental complet

Primul pas în stabilirea unui diagnostic începe cu un istoric comportamental detaliat, care este pregătit în comun de proprietar și de medicul veterinar. Este important să se determine momentul exact când au apărut primele simptome și să se urmărească evoluția comportamentului în timp.

Întrebări importante de adresat:

• Când au început schimbările comportamentale?
• Există anumite declanșatoare sau situații în care comportamentul devine vizibil?
• Există schimbări notabile în comportamentul social, antrenamentul la domiciliu sau ritmul somn-veghe?
• Există semne de frică sau anxietate, mai ales în situații noi sau nefamiliare?

În plus, este util dacă proprietarii de animale de companie realizează înregistrări video ale comportamentului animalului lor, mai ales în situațiile care li se par problematice. Acest lucru permite medicului veterinar să evalueze în mod obiectiv comportamentul și să facă o evaluare precisă.

2. Utilizarea scalelor de evaluare

Pentru a înregistra sistematic abilitățile cognitive ale animalului, se folosesc adesea scale de evaluare standardizate. Aceste scale ajută la măsurarea amplorii și severității simptomelor și documentează modificările în timp.

Un exemplu este așa-numita scară DISHA , care înregistrează sistematic următoarele aspecte ale comportamentului:

• Dezorientare : animalul se plimbă fără scop sau nu mai recunoaște oameni și locuri familiare?
• Interacțiuni : Cum s-a schimbat comportamentul social față de oameni și alte animale?
• Ritmul somn-veghe : A fost tulburat somnul animalului? Este nelinistit noaptea?
• Comportament domestic : Animalul are dificultăți în a-și folosi locurile obișnuite pentru a-și face nevoile sau pentru a urina?
• Nivel de activitate : Nivelul de activitate al animalului a crescut sau a scăzut semnificativ?

Prin sondaje regulate și utilizarea acestor cântare, medicul veterinar poate monitoriza îndeaproape evoluția bolii și poate face ajustări ale terapiei dacă este necesar.

3. Excluderea altor boli

Un aspect crucial al diagnosticului este excluderea altor cauze medicale care ar putea provoca simptome similare. Bolile legate de vârstă, cum ar fi artrita, tulburările neurologice sau bolile de organe, pot afecta, de asemenea, comportamentul animalului și trebuie excluse înainte de a se confirma diagnosticul de CDS.

Testele de diagnostic importante includ:

• Teste de sânge : acestea pot oferi informații despre starea generală de sănătate a animalului și pot identifica posibile tulburări metabolice, cum ar fi bolile hepatice sau renale.
• Analize de urină : Sunt utilizate pentru a exclude infecții sau boli ale tractului urinar care ar putea duce la incontinență, de exemplu.
• Teste imagistice : în anumite cazuri, testele imagistice, cum ar fi raze X, RMN sau CT, pot fi necesare pentru a diagnostica sau a exclude leziuni cerebrale, tumori sau boli neurologice.

4. Observarea ritmului somn-veghe

Unul dintre cele mai proeminente simptome ale disfuncției cognitive este schimbarea ciclului somn-veghe. Multe animale afectate dorm mai mult ziua și sunt neliniştite noaptea. Este util să observați ritmul de somn al animalului pe parcursul mai multor zile și, dacă este necesar, să îl înregistrați într-un jurnal.

Aceste înregistrări oferă medicului veterinar informații valoroase despre severitatea bolii și cât de grav este afectat animalul de simptome.

5. Examene neurologice suplimentare

Deoarece disfuncția cognitivă este adesea însoțită de modificări neurologice, pot fi efectuate examinări neurologice suplimentare pentru a examina funcția creierului în detaliu. Acestea includ examinări reflexe, reacții la lumină și zgomot și verificarea coordonării.

În funcție de constatări, poate fi necesar să se efectueze teste neurologice avansate sau examinări specializate pentru a analiza starea creierului mai detaliat.

6. Observarea comportamentală pe termen lung

CDS este o boală progresivă și, prin urmare, este important să se monitorizeze comportamentul animalului în timp. Vizitele regulate de urmărire și utilizarea chestionarelor de evaluare comportamentală pot ajuta la verificarea eficacității tratamentului și la monitorizarea progresiei bolii.

Un alt aspect important este colaborarea dintre medicul veterinar si proprietarul animalului de companie. Proprietarii de animale de companie ar trebui să fie capabili să recunoască simptomele și să raporteze din timp schimbările în comportamentul animalului lor pentru a face ajustări terapeutice în timp util.

Diagnosticarea disfuncției cognitive la câini și pisici necesită o abordare sistematică și holistică. Numai printr-un istoric comportamental amănunțit, utilizarea unor scale de evaluare standardizate, excluderea altor boli și, dacă este cazul, teste neurologice de specialitate se poate face un diagnostic confirmat. Verificările regulate de urmărire și cooperarea strânsă între medicul veterinar și proprietarul animalului de companie sunt cruciale pentru a sprijini cel mai bine bunăstarea animalului și pentru a monitoriza progresia bolii.

Opțiuni de tratament pentru disfuncția cognitivă la câini și pisici

Tratarea disfuncției cognitive (CDS) la câini și pisici necesită o abordare cu mai multe fațete pentru a îmbunătăți calitatea vieții animalelor afectate. Deoarece este o boală cronică progresivă, terapia are ca scop în primul rând încetinirea progresiei simptomelor și promovarea bunăstării. Sunt utilizate măsuri comportamentale, terapii nutriționale și tratamente medicamentoase. Mai jos explicăm aceste abordări în detaliu, cu un accent deosebit pe terapia medicamentoasă.

1. Adaptări comportamentale și de mediu

Un mediu stabil și stimularea mentală joacă un rol central în tratamentul CDS. Principalul lucru aici este să țineți animalul ocupat, să creați rutine și să minimizați stresul:

• Rutine zilnice fixe : Rutinele regulate oferă animalului orientare și ajută la evitarea dezorientarii. Acest lucru se aplică în special timpilor de hrănire și de mers pe jos.
• Stimulare mentală : jocurile de creier, jucăriile interactive sau sesiunile simple de antrenament pot activa abilitățile cognitive ale animalului. Pentru pisici, acest lucru se poate face prin puzzle-uri cu mâncare sau sesiuni de joacă cu obiecte în mișcare.
• Adaptarea la mediu : furnizarea de toalete ușor accesibile (de exemplu, cutii de gunoi joase) și ieșiri frecvente pentru câini, în special pe timp de noapte, ajută la minimizarea insecurității și a necurățeniei.

2. Nutriție și suplimente nutritive

Dietele speciale și suplimentele joacă un rol important în susținerea funcției creierului. Studiile arată că anumiți nutrienți pot încetini progresia disfuncției cognitive.

• Antioxidanți : aceștia protejează creierul de efectele nocive ale stresului oxidativ, care crește odată cu vârsta. Dietele bogate în vitamina E, vitamina C și beta-caroten s-au dovedit a fi benefice.
• Acizi grași Omega-3 : acești acizi grași nesaturați au proprietăți neuroprotectoare. Sunt incluse în diete speciale pentru seniori pentru câini și pisici și promovează sănătatea sistemului nervos.
• Trigliceride cu lanț mediu (MCT) : O dietă îmbogățită cu MCT s-a dovedit a fi deosebit de eficientă, deoarece aceste grăsimi oferă o sursă alternativă de energie pentru creier și pot îmbunătăți funcția cognitivă.
• S-Adenosilmetionina (SAMe) : Acest supliment susține funcția creierului prin creșterea nivelului de glutation din creier, ceea ce reduce stresul oxidativ.
• Fosfatidilserina : un fosfolipid care îmbunătățește funcția membranei celulare și are un efect pozitiv asupra memoriei și abilităților cognitive.

3. Medicament

Terapia medicamentosă este o componentă importantă în tratamentul disfuncției cognitive. Există o serie de medicamente care sunt utilizate pentru ameliorarea simptomelor și pentru a îmbunătăți calitatea vieții. Iată o prezentare generală a celor mai importante preparate, efectele acestora, precum și riscurile și efectele secundare:

3.1 Selegilină (Anipryl®)

Selegilina este un inhibitor de monoaminooxidază B (IMAO) aprobat special pentru tratamentul disfuncției cognitive la câini. Funcționează prin inhibarea defalcării dopaminei în creier, îmbunătățind astfel funcția cognitivă.

• Efect : Selegilina încetinește descompunerea dopaminei și astfel susține comunicarea între celulele nervoase. Poate ajuta la ameliorarea simptomelor precum dezorientarea, anxietatea și neliniștea.
• Riscuri și efecte secundare : Efectele secundare frecvente includ disconfort gastro-intestinal, neliniște și activitate crescută. Deoarece selegilina este un IMAO, nu combinată cu alte medicamente serotoninergice (cum ar fi ISRS), deoarece aceasta poate duce la sindrom serotoninergic . De asemenea, se recomandă prudență atunci când se utilizează anumite antiparazitare (de exemplu, amitraz).

3.2 Fluoxetină (Prozac®) și sertralină (Zoloft®)

Aceste două medicamente aparțin clasei inhibitorilor selectivi ai recaptării serotoninei (ISRS) și sunt utilizate în mod obișnuit la câini și pisici pentru a trata anxietatea și agitația care sunt exacerbate de CDS.

• Efect : ISRS cresc nivelul serotoninei din creier, ceea ce îmbunătățește starea de spirit și reduce anxietatea. Ele sunt utilizate în special pentru animalele care suferă de anxietate de separare sau de neliniște crescută din cauza CDS.
• Riscuri și efecte secundare : Efectele secundare frecvente includ vărsături, diaree, pierderea poftei de mâncare și oboseală. Aceste medicamente nu trebuie utilizate cu IMAO, cum ar fi selegilina, din cauza riscului de sindrom serotoninergic . Se recomandă creșterea lentă a dozei și monitorizarea de către medicul veterinar.

3.3 Melatonina

Melatonina este un hormon natural care reglează ciclul somn-veghe. Este adesea folosit ca adjuvant pentru tratarea tulburărilor de somn la animalele cu disfuncție cognitivă.

• Efect : Melatonina poate ajuta la stabilizarea ritmului tulburat de somn-veghe și la reducerea neliniștii pe timp de noapte.
• Riscuri și efecte secundare : Melatonina are în general puține efecte secundare. În cazuri rare, pot apărea somnolență și modificări ale apetitului.

3.4 Trazodonă

Trazodona este un sedativ care este folosit și la animalele cu CDS pentru a îmbunătăți somnul și a trata anxietatea.

• Efect : Are un efect calmant și poate fi de ajutor pentru neliniște sau anxietate pe timp de noapte.
• Riscuri și efecte secundare : Efectele secundare includ somnolență, tulburări gastro-intestinale și, în cazuri rare, neliniște paradoxală. Trazodona nu trebuie combinată cu IMAO.

4. Monitorizarea pe termen lung și ajustarea terapiei

CDS este o boală progresivă și, prin urmare, tratamentul necesită monitorizare regulată. Proprietarii de animale de companie ar trebui să lucreze îndeaproape cu medicul veterinar pentru a evalua eficacitatea tratamentului și pentru a face ajustări, dacă este necesar. Deoarece fiecare animal răspunde diferit la terapie, poate fi necesar să se ajusteze medicația sau doza pentru a obține cele mai bune rezultate posibile.

Tratamentul disfuncției cognitive la câini și pisici este complex și necesită o abordare multimodală. Pe lângă ajustările comportamentale și de mediu, terapiile nutriționale și tratamentele medicamentoase joacă un rol crucial. Fiecare animal reacționează individual la terapie, așa că monitorizarea și ajustarea regulată a măsurilor este crucială pentru a asigura bunăstarea pe termen lung a animalului. Tratamentul medicamentos în special oferă o serie de opțiuni, dar implică și riscuri și efecte secundare care trebuie luate în considerare cu atenție.

Întrebări frecvente despre disfuncția cognitivă la câini și pisici

Rezumat al disfuncției cognitive la câini și pisici

cognitivă la câini și pisici este o boală progresivă care afectează în primul rând animalele mai în vârstă și este asociată cu o scădere a abilităților mentale. Simptomele tipice ale disfuncției cognitive la câini și pisici includ dezorientare, schimbări de comportament, tulburări de somn și pierderea antrenamentului în casă. Cauzele disfuncției cognitive la câini și pisici constau în degenerarea neuronilor și depunerea proteinelor dăunătoare în creier, ducând la o deteriorare a funcțiilor cognitive.

Când se diagnostichează disfuncția cognitivă la câini și pisici, o analiză comportamentală amănunțită este crucială pentru a exclude alte posibile afecțiuni. Tratamentul disfuncției cognitive la câini și pisici implică o combinație de ajustări comportamentale, nutriție specială și terapie medicamentoasă. disfuncția cognitivă la câini și pisici, medicamente precum selegilina și ISRS pot ajuta la ameliorarea simptomelor prin încetinirea defalcării neurotransmițătorilor din creier. Suplimentele alimentare joacă, de asemenea, un rol important în susținerea funcției creierului în disfuncția cognitivă la câini și pisici .

Un mediu stabil, stimularea mentală regulată și rutinele zilnice ajustate sunt cruciale pentru a face față disfuncției cognitive la câini și pisici . Dietele bogate în acizi grași omega-3 și antioxidanți pot încetini progresia disfuncției cognitive la câini și pisici . Monitorizarea regulată de către un medic veterinar este importantă pentru a monitoriza progresia disfuncției cognitive la câini și pisici și pentru a ajusta terapia.

cognitivă la câini și pisici duce adesea la neliniște pe timp de noapte, anxietate și retragere socială. Diagnosticul precoce al disfuncției cognitive la câini și pisici poate ajuta la îmbunătățirea calității vieții animalelor. Pentru mulți proprietari de animale de companie, disfuncția cognitivă la câini și pisici o provocare, deoarece simptomele sunt adesea confundate cu procesul normal de îmbătrânire. Cu toate acestea, terapia individuală adaptată nevoilor animalului poate ajuta la gestionarea cu succes a disfuncțiilor cognitive la câini și pisici

Pe scurt, disfuncția cognitivă la câini și pisici este o afecțiune gravă care necesită un tratament continuu și personalizat. Există numeroase modalități de a ameliora disfuncției cognitive la câini și pisici Cu o combinație potrivită de dietă, medicamente și îngrijire, calitatea vieții animalelor cu disfuncție cognitivă la câini și pisici fi îmbunătățită semnificativ.

cognitivă la câini și pisici se poate agrava în luni sau ani, dar măsurile direcționate pot îmbunătăți semnificativ bunăstarea animalelor în acest timp. Proprietarii de animale de companie ar trebui să acorde atenție faptului că disfuncția cognitivă la câini și pisici afectează nu numai animalele în sine, ci și viața de zi cu zi a proprietarilor, deoarece îngrijirea și sprijinirea animalelor mai în vârstă necesită mai multă atenție și răbdare.

O rutină zilnică structurată, orele regulate de hrănire și locurile de odihnă consistente și ușor accesibile sunt deosebit de importante pentru animalele cu disfuncție cognitivă la câini și pisici . Ajustarea mediului poate ajuta la reducerea confuziei și a stresului. Una dintre sarcinile principale în tratarea disfuncției cognitive la câini și pisici este de a oferi animalului un habitat reglementat, sigur și previzibil.

Pe lângă stimularea fizică și mentală, nutriția joacă un rol central disfuncția cognitivă la câini și pisici Anumite diete bogate în antioxidanți și acizi grași specifici susțin creierul și pot reduce simptomele disfuncției cognitive la câini și pisici . Suplimentele alimentare precum SAMe sau fosfatidilserina s-au dovedit, de asemenea, eficiente în susținerea funcției creierului.

Terapia medicamentoasă pentru tratarea disfuncției cognitive la câini și pisici trebuie efectuată întotdeauna în strânsă consultare cu medicul veterinar, deoarece fiecare animal reacționează individual la medicament. Există diferite abordări pentru a ameliora simptomele disfuncției cognitive la câini și pisici , de la inhibitori de monoaminooxidază, cum ar fi selegilina, până la inhibitori ai recaptării serotoninei (ISRS), cum ar fi fluoxetina și sertralina, care pot reduce în primul rând anxietatea și agitația.

Este important să monitorizați în mod regulat evoluția disfuncției cognitive la câini și pisici și să ajustați tratamentul în consecință. Colaborarea strânsă între proprietarii de animale de companie și medicii veterinari este crucială pentru a gestiona eficient disfuncției cognitive la câini și pisici

Deși disfuncția cognitivă la câini și pisici este incurabilă, există numeroase măsuri care pot încetini progresia bolii și pot îmbunătăți semnificativ calitatea vieții animalelor afectate. O abordare holistică care se concentrează pe nevoile animalului face posibilă depășirea provocărilor disfuncțiilor cognitive la câini și pisici și de a face viața de zi cu zi armonioasă.

Informații suplimentare: https://www.cliniciansbrief.com/article/how-treat-cognitive-dysfunction