Boala zgârieturii pisicii: Ghid cuprinzător de prevenire și tratament

Boala zgârieturilor de pisică, cauzată de bacteria Bartonella henselae , este o boală infecțioasă care se transmite în principal prin zgârieturi sau mușcături de pisică. Deși provoacă adesea simptome ușoare, poate provoca probleme grave de sănătate la anumite grupuri de oameni. În acest articol, veți afla tot ce trebuie să știți despre boala zgârieturii pisicii, inclusiv simptome, metode de diagnostic și strategii eficiente de tratament.

Cauze și transmitere

Bartonella henselae , bacteria din spatele bolii zgârieturii pisicii, se găsește în principal la pisicile domestice, în special la pisoi. Transmiterea la om are loc de obicei prin zgârieturi, mușcături sau contactul cu saliva pisicii pe rănile deschise. Interesant este că puricii de pisică pot juca și un rol în transmiterea bolii prin transmiterea bacteriilor între pisici sau de la pisici la oameni.

Boala zgârieturii pisicii este cauzată de bacteria Bartonella henselae , care se găsește în principal în sângele pisicilor. Deși multe pisici care poartă această bacterie nu prezintă niciun simptom de boală, ele pot fi totuși o sursă de transmitere la om. Transmiterea la om are loc de obicei printr-o zgârietură sau mușcătură de la o pisică infectată sau atunci când saliva pisicii intră în contact cu răni deschise sau membrane mucoase.

Pisicile în special expuse riscului

1. Pisici și pisoi tineri: cercetările au arătat că pisicile și pisoii tineri (sub un an) în special au mai multe șanse de a transmite bacteriile. Acest lucru se datorează faptului că pisicile mai tinere sunt mai active și mai predispuse la zgârieturi și mușcături jucăușe. În plus, răspunsul lor imun la Bartonella henselae nu este încă pe deplin dezvoltat, făcându-le un rezervor mai eficient pentru bacterie.
2. Pisicile străzii: pisicile care trăiesc în aer liber sau care provin de pe străzi au un risc crescut de a fi purtătoare de Bartonella henselae
3. Pisicile cu infestare cu purici: infestarea cu purici joacă un rol semnificativ în răspândirea Bartonella henselae printre pisici. Puricii pot culege bacteriile atunci când mușcă o pisică infectată și apoi o răspândesc altor pisici. Prin urmare, pisicile cu infestări active cu purici sau cele care trăiesc în medii cu un risc ridicat de purici sunt deosebit de expuse riscului de a fi purtători de bacterii.

(C) https://d3i71xaburhd42.cloudfront.net/0d6b300724f20185cc763e6ea7b2a55f99e02c2e/2-Figure1-1.png

Simptomele și semnele bolii zgârieturii pisicii

După infecție, la locul de intrare se dezvoltă de obicei o mică papule roșie, nedureroasă, în câteva zile, care mai târziu se poate forma crusta. În decurs de două săptămâni, poate apărea umflarea ganglionilor limfatici din apropierea locului de infecție, însoțită de simptome precum febră, oboseală, dureri de cap și pierderea poftei de mâncare. În cazuri rare, pot apărea complicații mai grave, cum ar fi encefalopatia sau hepatita granulomatoasă.

Boala zgârieturii pisicii, cauzată de bacteria Bartonella henselae , se manifestă în moduri diferite la pisici și la oameni.

Simptome la pisici

Bartonella henselae prezintă simptome evidente ale bolii zgârieturii pisicii. Acest lucru face dificil pentru proprietarii de animale de companie să determine dacă pisica lor este purtătoare a bacteriilor. În cazuri rare, pisicile infectate pot prezenta febră ușoară, letargie sau umflarea ganglionilor limfatici măriți. Cu toate acestea, deoarece aceste simptome sunt foarte generale și pot indica o varietate de boli, un diagnostic specific este dificil fără teste adecvate. Natura asimptomatică a pisicilor în legătură cu boala zgârieturii pisicii evidențiază necesitatea unor controale veterinare regulate pentru a monitoriza starea de sănătate a pisicii și pentru a lua măsuri preventive împotriva infestării cu purici.

Simptome la om

La oameni, boala zgârieturii pisicii poate provoca o serie de simptome care variază ca severitate. Perioada de incubație – perioada de la infecție până la apariția primelor simptome – este de obicei între câteva zile și două săptămâni.

• La locul infecției: de obicei, infecția începe cu o zonă roșie, umflată la locul zgârieturii sau mușcăturii, care se poate dezvolta într-o mică papule sau pustulă. Aceasta este adesea nedureroasă și se poate forma cruste și se poate vindeca de la sine.
• Umflarea ganglionilor limfatici: Cele mai vizibile simptome sunt ganglionii limfatici umflați din apropierea locului infecției, care pot fi dureroase. Această umflare apare de obicei la una până la trei săptămâni după infecție.
• Simptome generale: Mulți oameni se confruntă cu simptome generale de boală, care pot include febră, oboseală, dureri de cap și o senzație generală de rău. În unele cazuri, poate apărea, de asemenea, pierderea poftei de mâncare și o ușoară pierdere în greutate.
• Complicații rare: Deși rară, boala zgârieturii pisicii poate duce la complicații mai grave, cum ar fi endocardita bacteriană, encefalopatie sau probleme neurologice și, în cazuri foarte rare, o afecțiune care pune viața în pericol dacă este lăsată netratată.

Este important de remarcat faptul că severitatea și tipul simptomelor în boala zgârieturilor de pisică pot depinde de diverși factori, inclusiv de vârsta și starea imunitară a persoanei afectate. Copiii și persoanele cu un sistem imunitar slăbit pot dezvolta simptome mai severe.

Cunoașterea simptomelor bolii zgârieturii pisicii la pisici și la oameni este crucială pentru detectarea precoce și tratamentul bolii. În timp ce majoritatea cazurilor umane pot fi vindecate cu un tratament adecvat, prevenirea - în special prin controlul puricilor asupra pisicilor și evitarea zgârieturilor și mușcăturilor - este cheia pentru a minimiza riscul de infecție.

Căile de transmitere a bolii zgârieturii pisicii

Contact direct cu pisicile

de transmitere a Bartonella henselae la oameni este prin contactul direct cu pisicile infectate. Aceasta include:

• Zgârieturi: O zgârietură de la o pisică care poartă bacteria este cea mai comună cale de transmitere. Bacteriile pot fi prezente în ghearele pisicii, mai ales dacă aceasta linge și apoi se zgârie.
• Mușcături: mușcăturile, în special de la pisoi, pot transmite, de asemenea, infecții, deoarece bacteriile pot fi prezente în saliva pisicii.
• Saliva: Contactul salivei pisicii cu răni deschise sau membrane mucoase (de exemplu, ochi, nas, gură) poate duce, de asemenea, la transmitere. Acest lucru se poate întâmpla dacă o pisică linge un om sau dacă vă frecați ochii după ce ați mângâiat o pisică fără să vă spălați pe mâini.

Purici de pisică ca vector

Puricii joacă un rol central în răspândirea Bartonella henselae în rândul pisicilor și, potențial, la oameni. Căile de transmitere prin purici includ:

• Mușcături de purici: în timp ce mușcătura de purici singură transmite rareori bacteriile direct la oameni, fecalele puricilor infectați pot conține bacteriile. Dacă fecalele acestor purici intră într-o rană proaspătă cu zgârieturi sau mușcături, poate apărea o infecție.
• Scărpinatul și mângâierea: excrementele de purici pot fi răspândite și pe blana pisicii. Atunci când pisica se zgârie sau mângâie, bacteriile pot ajunge pe mâini și pot fi transmise de acolo prin contactul cu rănile sau membranele mucoase.

Căi de transmisie rare

Deși contactul direct cu pisicile și puricii lor sunt căile principale de transmitere, există dovezi ale unor căi de transmitere rare:

• Transfuzii de sânge: au existat rapoarte despre Bartonella henselae prin transfuzii de sânge de la donatori infectați.
• Transplant de organe: teoretic, bacteria poate fi transmisă și prin transplanturi de organe de la donatori infectați, deși astfel de cazuri sunt extrem de rare.

Strategii de prevenire

Pentru a minimiza riscul de infecție, se recomandă următorii pași:

• Bune practici de igienă: spălarea mâinilor după contactul cu pisicile, în special după joacă sau îngrijire, este esențială.
• Controlul puricilor: Controlul regulat și eficient al puricilor asupra animalelor de companie reduce riscul de transmitere bacteriană.
• Fiți atenți când manipulați pisoi: în special pisicile tinere trebuie manipulate cu atenție pentru a evita zgârieturile și mușcăturile.
• Evitarea contactului salivei pisicii cu rănile și membranele mucoase: rănile deschise trebuie protejate de contactul cu pisicile.

Înțelegând aceste căi de transmitere și luând măsurile de precauție adecvate, putem reduce semnificativ riscul de infecție cu boala zgârieturii pisicii și ne putem asigura că relațiile noastre cu prietenii noștri feline rămân sigure și sănătoase.

Cum diagnostichează un medic veterinar boala de zgârietură la pisici? Care sunt posibilele diagnostice diferențiale?

Diagnosticarea bolii de zgârietură a pisicii la pisici, cauzată de bacteria Bartonella henselae , poate fi o provocare, deoarece pisicile infectate nu prezintă adesea simptome evidente. Medicii veterinari folosesc o combinație de istoric, examinări clinice și teste specifice pentru a pune un diagnostic și pentru a exclude alte afecțiuni cu simptome similare.

Proceduri de diagnosticare

1. Istoricul și examinarea clinică: medicul veterinar va face mai întâi un istoric amănunțit, inclusiv întrebări despre mediul de viață al pisicii, comportamentul, bolile anterioare și dacă se știe că pisica este infestată cu purici. Deși multe pisici sunt asimptomatice, medicul veterinar căuta semne de posibilă infecție, cum ar fi febră sau umflarea ganglionilor limfatici.
2. Teste de sânge: testele de sânge specifice pot ajuta la confirmarea Bartonella henselae Acestea includ teste serologice, care testează anticorpii împotriva bacteriei și reacția în lanț a polimerazei (PCR), care poate detecta materialul genetic al bacteriei în sângele pisicii.
3. Cultură: fi efectuată o hemocultură pentru Bartonella henselae Cu toate acestea, acest test poate fi complex și necesită condiții speciale de cultură pentru a permite bacteriei să se dezvolte.

Diagnostice diferentiale

Atunci când diagnosticați boala zgârieturii pisicii, trebuie luate în considerare și alte afecțiuni care pot provoca simptome similare. Diagnosticele diferențiale includ:

1. Alte boli infecțioase: Alte infecții bacteriene, boli virale sau infestări parazitare pot provoca simptome similare cu cele ale bolii zgârieturii pisicii. Acestea includ boli precum toxoplasmoza, leucemia felină (FeLV) și virusul imunodeficienței feline (FIV).
2. Limfadenopatie din alte cauze: Umflarea ganglionilor limfatici poate fi cauzată și de cancer, cum ar fi limfomul la pisici. Acest lucru necesită o examinare amănunțită și, eventual, o biopsie pentru confirmare.
3. Boli legate de purici: deoarece puricii joacă un rol în transmiterea Bartonella henselae , bolile legate de purici pot provoca, de asemenea, simptome similare sau pot face parte din diagnosticul diferențial.

Diagnosticarea bolii zgârieturii pisicii necesită adesea o combinație între o anamneză aprofundată, un examen clinic și teste specializate. Natura asimptomatică a multor pisici infectate face ca controalele regulate ale sănătății și măsurile preventive, în special pentru controlul puricilor, să fie cruciale. Lucrând strâns împreună, medicii veterinari și proprietarii de pisici pot contribui la minimizarea riscului de Bartonella henselae și pot proteja sănătatea și bunăstarea pisicilor.

Cum se tratează boala zgârieturilor de pisică la pisici și cum este tratată la oameni?

Tratamentul bolii zgârieturii pisicii, cauzată de bacteria Bartonella henselae , diferă semnificativ între pisici și oameni, deoarece boala progresează diferit în fiecare gazdă. Aici explicăm în detaliu cum se efectuează tratamentul la pisici și oameni.

Tratament la pisici

Interesant este că majoritatea pisicilor infectate cu Bartonella henselae nu prezintă niciun simptom și, prin urmare, nu necesită de obicei un tratament specific. Tratamentul pentru pisicile infectate este de obicei luat în considerare numai dacă au alte probleme de sănătate care ar putea fi agravate de infecție.

• Antibiotice: Decizia de a începe tratamentul cu antibiotice se bazează pe o evaluare amănunțită veterinară. Antibiotice precum doxiciclina sau azitromicina pot fi utilizate în anumite cazuri, deși eficacitatea lor la pisicile asimptomatice este controversată, deoarece de obicei nu dezvoltă niciun semn de boală, iar bacteria rămâne adesea în organism chiar și după tratament.
• Măsuri preventive: Cea mai importantă măsură pentru a controla boala zgârieturii pisicii este prevenirea. Aceasta include în primul rând combaterea puricilor, care joacă un rol crucial în transmiterea bacteriei. Prin urmare, tratamentele regulate pentru prevenirea puricilor sunt esențiale.

Tratament la om

La oameni, tratamentul urmărește ameliorarea simptomelor și prevenirea complicațiilor, în special la cei cu un sistem imunitar slăbit.

• Tratament local: Pentru o infecție tipică, tratamentul poate avea ca scop ameliorarea simptomelor locale cauzate de zgârieturi sau mușcături. Aceasta poate include aplicarea de căldură în zonele afectate și administrarea de analgezice.
• Antibiotice: În cazuri mai severe sau la pacienții cu risc ridicat (de exemplu, persoanele cu un sistem imunitar slăbit), antibioticele pot fi prescrise pentru a combate infecția. Azitromicina este adesea aleasă pentru eficacitatea sa și durata scurtă a tratamentului. Alte opțiuni pot include doxiciclina sau ciprofloxacina, în funcție de severitatea simptomelor și de starea individuală de sănătate a pacientului.
• Tratarea complicațiilor: În cazuri rare, boala zgârieturii pisicii poate duce la complicații mai grave, cum ar fi endocardita bacteriană sau boli neurologice. Aceste afecțiuni necesită tratament medical de specialitate, care se realizează în strânsă colaborare cu specialiști corespunzători.

În timp ce tratamentul pentru boala zgârieturii pisicii este rareori necesar la pisici și se concentrează în primul rând pe măsuri preventive, tratamentul la om are ca scop ameliorarea simptomelor și prevenirea complicațiilor. O bună igienă, evitarea zgârieturilor și mușcăturilor de către pisici și controlul eficient al puricilor la animalele de companie sunt măsuri importante pentru a minimiza riscul de infecție pentru oameni și animale.

Întrebări frecvente despre boala zgârieturilor de pisică

Rezumat Boala zgârieturii pisicii

Boala zgârieturilor de pisică este o infecție cauzată de bacteria Bartonella henselae și se transmite în principal prin zgârieturi sau mușcături de pisică. Mulți oameni care se infectează cu boala zgârieturii pisicii prezintă inițial simptome mici sau deloc, ceea ce face dificilă prevenirea și detectarea precoce a bolii zgârieturii pisicii. Simptomele bolii zgârieturii pisicii pot varia de la probleme de sănătate ușoare până la grave, subliniind importanța unui diagnostic precis și a unui tratament adecvat. Când se tratează boala zgârieturii pisicii la om, se pot utiliza antibiotice sau tratamente simptomatice, în funcție de severitatea simptomelor.

Diagnosticul bolii zgârieturii pisicii se face printr-o combinație de evaluare clinică, istoric și teste specifice, cum ar fi teste serologice sau PCR, pentru a detecta prezența Bartonella henselae . Prevenirea bolilor de zgârieturi de pisică se concentrează pe prevenirea zgârieturilor și mușcăturilor de pisică, precum și pe controlul eficient al puricilor pentru a minimiza transmiterea bacteriilor. Deși pisicile sunt purtătorii primari ai bacteriilor, rareori prezintă simptome ale bolii zgârieturii pisicii, ceea ce face dificilă controlul și prevenirea bolii la tovarășii lor umani.

Comunicarea eficientă între medicii veterinari și proprietarii de pisici este esențială pentru gestionarea și prevenirea bolii zgârieturii pisicii. Educarea oamenilor despre riscurile și căile de transmitere a bolii zgârieturii pisicii poate ajuta la prevenirea răspândirii bolii. Cercetările privind boala zgârieturii pisicii au condus la metode de diagnostic și opțiuni de tratament mai bune, dar continuă să ne îmbunătățească înțelegerea și gestionarea bolii.

Semnificația socială a bolii zgârieturii pisicii constă în prevalența ei în rândul proprietarilor de pisici și în potențialul de probleme grave de sănătate. Prin urmare, conștientizarea bolii zgârieturii pisicii și prevenirea acesteia este un aspect important al sănătății publice. Colaborarea între proprietarii de pisici, medicii veterinari și experții în sănătate este esențială pentru a combate eficient boala zgârieturii pisicii și pentru a minimiza riscul de transmitere. În concluzie, boala zgârieturii pisicii este o afecțiune care poate fi tratată și prevenită cu condiția să se ia măsurile de precauție adecvate și să se solicite asistență medicală profesionistă la primele semne de infecție.

Alte surse pe această temă

Boala zgârieturii pisicii este cauzată de bacteria Bartonella henselae și prezintă simptome diferite la oameni și pisici. La pisici, acestea sunt adesea subtile, în timp ce oamenii pot prezenta semne mai evidente de infecție.

La oameni, simptomele încep adesea cu mici noduli roșu-maronii la locul în care bacteria a intrat în organism. Acești noduli sunt de obicei nedurerori și se vindecă după câteva zile sau săptămâni. Alte simptome pot include ganglioni limfatici umflați și uneori dureroși, febră, frisoane, oboseală, dureri de corp, dureri de stomac, dureri de cap și dureri de gât și pierderea poftei de mâncare. În cazuri mai severe, poate apărea afectarea sistemului nervos, cu posibile sechele precum meningita sau encefalita. Umflarea ganglionilor limfatici poate dura uneori luni de zile, dar de obicei nu prezintă un risc pentru sănătate și este mai degrabă percepută ca o problemă cosmetică ​.

Bacteriile sunt transmise în principal prin zgârieturi sau mușcături de pisică, pisicile tinere acționând mai des ca purtători. Puricii de pisică joacă, de asemenea, un rol în răspândirea bacteriilor. Transmiterea directă a agentului patogen de la pisici la oameni este rară, dar are loc. Transmiterea de la persoană la persoană nu a fost încă observată ​.

Testele de sânge, culturile de sânge, aspirația ganglionilor limfatici sau biopsia pot fi folosite pentru a diagnostica boala zgârieturii pisicii la oameni. Aceste teste ajută la detectarea anticorpilor împotriva bacteriilor sau la identificarea Bartonella henselae

Tratamentul bolii zgârieturii pisicii este simptomatic la majoritatea oamenilor și are ca scop ameliorarea simptomelor precum febra și umflarea ganglionilor limfatici. De obicei, boala se vindecă de la sine. În cazuri severe sau în persoanele cu imunodeficiență, poate fi necesară terapia cu antibiotice, utilizându-se medicamente precum azitromicină, eritromicină, claritromicină sau doxiciclină. ​.

Mai multe informații detaliate despre boala zgârieturii pisicii, simptomele, transmiterea și tratamentul acesteia pot fi găsite în paginile următoare:

• NetDoktor oferă o imagine de ansamblu cuprinzătoare a simptomelor, riscurilor și tratamentului bolii zgârieturii pisicii NetDoktor.de .
• Onmeda intră în detalii despre infecție, simptome și terapie Onmeda.de .
• Wikipedia oferă informații bazate științific despre diagnostic, diagnostic diferențial și terapie Wikipedia .
• Manualul MSD oferă o sursă de informații verificată medical pentru pacienți Manualul MSD .