Endocardioza mitrală la câini: o explicație cuprinzătoare

Endocardioza mitrală este o boală frecventă la câini, în special la rasele mai în vârstă sau mai mici. Afectează funcția valvei mitrale din inima câinelui. Acest articol are scopul de a oferi o explicație cuprinzătoare despre ce este exact endocardioza mitrală la câini, ce cauze și simptome are și ce opțiuni de tratament există.

Ce este valva mitrală?

Valva mitrală este una dintre cele patru valve ale inimii și este situată între atriul stâng și ventriculul stâng al inimii. Funcția lor principală este de a controla fluxul de sânge într-o direcție și de a preveni curgerea sângelui înapoi în atriu.

Ce este endocardioza mitrală la câini?

Endocardioza mitrală apare atunci când valva mitrală nu se închide corect. Acest lucru face ca o parte din sânge să curgă înapoi în atriul stâng (regurgitația valvei mitrale). În timp, aceasta poate mări atriul și crește presiunea în arterele pulmonare.

Cauzele endocardiozei mitrale la câini

• Degenerarea valvei: Odată cu vârsta, țesutul valvei mitrale se poate uza și degenera, făcându-l să devină mai gros și mai puțin flexibil.
• Boli de inimă: Unele boli, cum ar fi cardiomiopatia dilatativă, pot afecta funcția valvei mitrale.
• Genetica: Unele rase de câini sunt mai susceptibile la dezvoltarea endocardiozei mitrale.

Simptomele endocardiozei mitrale la câini: de ce ar trebui să știe proprietarii de câini

Endocardioza mitrală este o boală cardiacă frecventă la câini. Este esențial ca proprietarii de câini să știe cum să recunoască simptomele acestei afecțiuni pentru a-i oferi prietenului lor cu patru picioare cea mai bună îngrijire posibilă. Iată o listă cuprinzătoare și o explicație a simptomelor pe care proprietarii de câini le pot observa la câinii lor.

1. Tuse

O tuse persistentă, uscată, mai ales după efort sau noaptea, poate fi un semn de insuficiență cardiacă. Această tuse apare din cauza presiunii crescute în arterele pulmonare din cauza endocardiozei mitrale.

2. Dificultăți de respirație sau respirație rapidă

Un câine cu endocardioză mitrală poate respira mai repede sau poate rămâne fără respirație după plimbări scurte sau jocuri. Acesta este un semn că inima trebuie să lucreze mai mult pentru a pompa sânge în tot corpul.

3. Scăderea activității sau oboseală

Dacă câinele tău dorește dintr-o dată să se miște mai puțin, obosește mai repede sau nu se joacă sau nu aleargă la fel de entuziasmat ca înainte, acesta ar putea fi un semn de boală de inimă.

4. Leșin sau prăbușire

În cazurile severe de endocardioză mitrală, pot apărea leșin sau colaps brusc, mai ales după efort fizic.

5. Apetit schimbat

Unii câini cu probleme cardiace arată mai puțin interes pentru a mânca sau își pot pierde complet pofta de mâncare.

6. Burtă mărită

O acumulare de lichid în abdomen (din cauza insuficienței cardiace) poate face ca abdomenul să pară umflat sau mărit.

7. Pierderea sau creșterea în greutate

Pierderea în greutate inexplicabilă poate fi un semn al bolilor de inimă. Cu toate acestea, în unele cazuri, poate apărea și creșterea în greutate, mai ales dacă lichidul este reținut în organism.

8. Comportament schimbat

Câinii cu boli de inimă pot fi mai iritabili sau mai puțin sociali. De asemenea, pot prezenta semne de confuzie sau dezorientare.

9. Limbă albastră sau palidă

Lipsa oxigenului adecvat în sânge poate face ca limba sau gingiile câinelui să pară albastre sau palide.

Endocardioza mitrală la câini: rase și grupe de vârstă afectate

Endocardioza mitrală canină este una dintre cele mai frecvente boli de inimă la câini. Deși această boală poate afecta în general orice câine, există anumite rase care prezintă un risc crescut. Variază și vârsta la care pot apărea primele simptome. Să aruncăm o privire mai atentă la ce rase de câini sunt deosebit de afectate și la ce vârstă boala este adesea diagnosticată.

Rase de câini afectate

1. Cavalier King Charles Spaniel

Aceasta este una dintre cele mai afectate rase. Mulți câini din această rasă prezintă semne de endocardioză mitrală la o vârstă fragedă.

2. teckel

Teckelii tind să dezvolte semne ale bolii la vârsta mijlocie până la vârsta înaintată.

3. Chihuahuas

Această rasă mică este, de asemenea, mai frecvent afectată de endocardioza mitrală.

4. pudel

Pudelii miniatura și jucării, în special, pot prezenta semne ale acestei boli de inimă pe tot parcursul vieții.

5. Shih Tzu

Acești câini de talie mică pot prezenta, de asemenea, un risc crescut de a dezvolta endocardioză mitrală.

Este important de reținut că, deși aceste rase prezintă un risc crescut, afecțiunea poate apărea la orice rasă. Depinde de o varietate de factori, inclusiv genetica, stilul de viață și sănătatea generală.

Vârsta afectată

În general, câinii în vârstă tind să aibă un risc mai mare de a dezvolta boli de inimă, cum ar fi endocardioza mitrală. 9 și 12 ani . Cu toate acestea, la unele rase, în special la Cavalier King Charles Spaniel, poate apărea la o vârstă mai fragedă, uneori chiar de la 5 sau 6 ani .

(C) https://cavalierhealth.org/mitral_valve_disease.htm

Diagnosticul endocardiozei mitrale la câini: calea către cunoaștere

Diagnosticarea corectă a afecțiunilor cardiace, cum ar fi endocardioza mitrală la câini, este crucială pentru a oferi cea mai bună îngrijire posibilă prietenilor noștri cu patru picioare. Dar cum procedează un medic veterinar pentru a diagnostica această afecțiune specială? Afundați-vă în procesul de a face un diagnostic cu noi și aflați cât de cuprinzătoare și detaliați merg medicii veterinari pentru a ajunge la fundul misterului.

1. anamnez

În primul rând, medicul veterinar vorbi cu proprietarul câinelui pentru a înregistra istoricul medical al câinelui și orice simptome. Acestea pot include informații despre tuse, dificultăți de respirație sau alte modificări comportamentale.

2. Examinare clinică

Medicul veterinar va examina fizic câinele. El poate asculta suflul inimii, acumularea de lichide sau alte semne de probleme cardiace. În special, ascultarea inimii poate oferi dovezi ale insuficienței valvei mitrale.

3. raze X

O radiografie toracică poate arăta dacă inima este mărită sau dacă există acumulare de lichid în sau în jurul plămânilor. Acestea sunt ambele semne comune ale bolilor de inimă.

4. Ecocardiografie (ecografia cardiacă)

Acesta este unul dintre cele mai importante teste pentru diagnosticarea bolilor de inimă la câini. Folosind undele cu ultrasunete, medicul veterinar poate observa mișcarea valvelor cardiace și funcția inimii în timp real. La câinii cu endocardioză mitrală canină, o valvă mitrală cu scurgeri este adesea vizibilă, arătând refluxul de sânge în atriul stâng.

5. Electrocardiograma (ECG)

Un EKG măsoară activitatea electrică a inimii. Poate ajuta la identificarea aritmiilor cardiace care pot fi asociate cu endocardioza mitrală canină sau cu alte boli cardiace.

6. Analize de sange

Unele analize de sânge pot indica boli de inimă. În special, testul NT-proBNP poate arăta valori crescute dacă inima este stresată sau deteriorată.

Progresia bolii endocardiozei mitrale la câini: o prezentare generală a etapelor

Endocardioza mitrală la câini este o boală progresivă care este împărțită în diferite stadii. Fiecare etapă caracterizează un anumit nivel de severitate al bolii și oferă îndrumări cu privire la cel mai bun mod de a o trata. Să aruncăm o privire mai atentă la fiecare etapă pentru a înțelege mai bine modul în care boala progresează.

1. Etapa A - Etapa de risc

În acest stadiu, câinele nu prezintă niciun simptom clinic al bolii. Câinii care aparțin raselor cu risc crescut de a dezvolta endocardioză mitrală sunt adesea în acest stadiu.

Caracteristici și diagnostic:

• Fără simptome vizibile sau audibile.
• Fără modificări la radiografii sau ecocardiograme.
• Sunt recomandate examinări preventive, în special pentru rasele cu risc ridicat.

2. Stadiul B - Semne precoce ale bolii

Etapa B1

Câinii în acest stadiu au endocardioză mitrală detectabilă, dar nu prezintă încă niciun simptom.

Caracteristici și diagnostic:

• Adesea un suflu al inimii audibil la ascultare.
• Modificări posibile la ecocardiografie, dar dimensiunea normală a inimii la radiografii.
• Nu este necesar tratament medicamentos, dar se recomandă controale regulate.

Etapa B2

Boala progresează și inima începe să se mărească. Cu toate acestea, majoritatea câinilor nu prezintă încă niciun simptom clinic.

Caracteristici și diagnostic:

• Inima mărită la radiografii și ecocardiografie.
• Se poate lua în considerare începerea terapiei medicamentoase.

3. Stadiul C – Stadiul simptomatic

În această etapă, câinii prezintă simptome de insuficiență cardiacă, cum ar fi tuse, dificultăți de respirație sau capacitate redusă de efort.

Caracteristici și diagnostic:

• Modificări semnificative la radiografii și ecocardiografie.
• Acumulare de lichid în plămâni sau abdomen.
• Terapia medicamentoasă pentru tratarea insuficienței cardiace este insistent recomandată.

4. Etapa D - Etapa avansată

În ciuda tratamentului medicamentos, simptomele în această etapă sunt greu de controlat și starea câinelui poate fi critică.

Caracteristici și diagnostic:

• Retenție severă de lichide și dificultăți de respirație.
• Poate necesita vizite repetate la veterinar sau spitalizare.
• Sunt necesare terapii medicamentoase intensificate și eventual tratamente suplimentare.

Tratamentul endocardiozei mitrale la câini: abordări terapeutice în funcție de stadiu

Dacă câinele tău a fost diagnosticat cu endocardioză mitrală canină, poate părea îngrijorător la început. Dar există o serie de opțiuni de tratament care variază în funcție de stadiul bolii. Aici aruncăm o privire detaliată asupra opțiunilor de tratament pentru diferitele stadii ale endocardiozei mitrale.

1. Etapa A - Etapa de risc

Deoarece câinii nu prezintă niciun simptom în această etapă, tratamentul medicamentos nu este de obicei necesar.

Abordări terapeutice:

• Verificări regulate: vizitele regulate la medicul veterinar sunt importante, în special pentru rasele cu risc ridicat, pentru a detecta debutul bolii într-un stadiu incipient.
• Stil de viață sănătos: o dietă echilibrată și exerciții fizice regulate pot ajuta la susținerea bunăstării generale a câinelui.

2. Stadiul B - Semne precoce ale bolii

Etapa B1

În ciuda diagnosticului, nu este de obicei necesar niciun tratament medicamentos în acest stadiu incipient.

Abordări terapeutice:

• Verificări regulate: Monitorizare prin vizite la veterinar pentru a monitoriza evoluția bolii.
• Dieta sănătoasă pentru inimă: dietele speciale pot ajuta la susținerea inimii.

Etapa B2

Deși încă nu există simptome, se poate considera că terapia medicamentoasă încetinește progresia bolii.

Abordări terapeutice:

• Inhibitori ECA: Aceste medicamente pot ajuta la scăderea tensiunii arteriale și la reducerea tensiunii asupra inimii.
• Pimobendan: Poate sprijini funcția inimii și încetinește progresia bolii.

3. Stadiul C – Stadiul simptomatic

Deoarece simptomele apar în această etapă, terapia medicamentoasă este insistent recomandată.

Abordări terapeutice:

• Diuretice: Aceste medicamente, numite adesea „pastile de apă”, ajută la eliminarea excesului de lichid din organism și la reducerea edemului pulmonar.
• Pimobendan: Sprijină funcția inimii.
• Inhibitori ECA: scade tensiunea arterială și reduce tensiunea asupra inimii.
• Beta-blocante: pot ajuta la reglarea ritmului cardiac și la scăderea tensiunii arteriale la unii câini.

4. Etapa D - Etapa avansată

În această etapă critică, este necesară o terapie intensivă cu medicamente.

Abordări terapeutice:

• Doze crescute de diuretice: Pentru controlul edemului pulmonar si retentiei de lichide.
• Terapie combinată: o combinație de pimobendan, inhibitori ECA și, eventual, alte medicamente.
• Terapia cu oxigen: pentru câinii cu probleme severe de respirație, oxigenul poate ajuta.
• Activitate fizică limitată: Odihna și relaxarea sunt cruciale pentru câini în această etapă.

Suplimentarea electrolitică în timpul terapiei cu diuretice în doze mari

Medicamentele de deshidratare, numite și diuretice, sunt un element esențial în tratamentul diferitelor boli cardiovasculare la câini. Deși sunt foarte eficiente în eliminarea excesului de apă și sare din organism, ele pot afecta și echilibrul electrolitic. Aici aruncăm o privire la cum și când să suplimentăm electroliți precum potasiul sau magneziul.

Rolul diureticelor

Diureticele favorizează producția de urină și ajută la reducerea retenției de lichide în organism, care poate apărea, de exemplu, în insuficiența cardiacă. Dar aceste medicamente pot determina, de asemenea, eliminarea electroliților importanți în cantități mai mari.

Importanța potasiului și a magneziului

Potasiul și magneziul sunt electroliți vitali care joacă roluri cheie în multe procese celulare, inclusiv în funcția nervoasă și musculară. Un dezechilibru al acestor electroliți poate duce la diferite probleme de sănătate, inclusiv aritmii cardiace.

Suplimentarea cu electroliți în timpul terapiei diuretice

Magneziul este, de asemenea, important, iar o deficiență poate crește riscul de deficiență de potasiu, deoarece magneziul ajută la absorbția și stocarea potasiului în organism.

Când unui câine i se administrează diuretice în doze mari, există riscul deficienței electroliților, în special potasiul. O deficiență de potasiu poate provoca probleme musculare, slăbiciune și ritm neregulat al inimii.

Când și cum să suplimentăm?

• Nu este întotdeauna necesar să se suplimenteze de rutină electroliți doar pentru că un câine ia diuretice. Depinde de tipul de diuretic, de doză și de fiecare câine.
• Veterinarul va efectua de obicei teste de sânge pentru a monitoriza nivelul electroliților. Dacă se identifică o deficiență, se poate recomanda suplimentarea.
• În unele cazuri, medicul veterinar poate prescrie un diuretic special care păstrează potasiul sau o combinație de medicamente pentru a stabiliza echilibrul electrolitic.

Modificări ale dietei la câinii cu endocardioză mitrală canină

Nutriția joacă un rol central în sănătatea și bunăstarea câinilor noștri. În anumite boli, cum ar fi endocardioza mitrală, o modificare țintită a dietei poate chiar ajuta la îmbunătățirea calității vieții animalului și poate avea o influență pozitivă asupra evoluției bolii. Dar când și cum ar trebui să vă ajustați dieta?

De ce are sens o schimbare a dietei?

Dieta corectă poate ajuta la susținerea metabolismului inimii, la reducerea sarcinii asupra organului bolnav și la îmbunătățirea stării generale a corpului câinelui. Ingredientele speciale pot avea efecte antiinflamatorii, reglează tensiunea arterială și stabilizează echilibrul electrolitic.

În ce stadiu este deosebit de importantă schimbarea dietei?

Deși o dietă sănătoasă este benefică în orice stadiu, ea devine deosebit de importantă odată ce apar simptomele clinice (stadiul B2 și mai sus). În aceste etape, o alimentație adecvată poate ajuta la încetinirea progresiei bolii și la îmbunătățirea calității vieții animalului.

Cum ar trebui să arate o schimbare a dietei?

1. Conținut redus de sare:

Consumul crescut de sare poate duce la retenția de apă, ceea ce pune o presiune suplimentară asupra inimii. Scăderea sării în dietă poate ajuta la reducerea retenției de lichide.

2. Proteine ​​de înaltă calitate:

O cantitate suficientă de proteine ​​ușor digerabile susține întreținerea mușchilor și întărește sistemul imunitar.

3. Acizi grași Omega-3:

Acestea pot avea efecte antiinflamatorii și sunt bune pentru inimă. Uleiul de pește este o sursă excelentă de acizi grași omega-3.

4. Antioxidanți:

Vitaminele precum vitamina E și C, precum și alți antioxidanți, pot ajuta la reducerea daunelor celulare cauzate de stresul oxidativ.

5. Ajustarea aportului de calorii:

O condiție corporală ideală este importantă. Excesul de greutate pune presiune suplimentară asupra inimii, în timp ce malnutriția poate afecta sănătatea generală.

6. Supliment de taurină și L-carnitină:

Acestea pot fi utile în unele cazuri, deoarece susțin funcția inimii.

Concluzie : schimbarea dietei

Pentru un câine cu endocardioză mitrală, este esențial să discutați cu medicul veterinar sau cu un nutriționist pentru animale de companie despre posibilele modificări ale dietei. Există adesea diete terapeutice speciale, adaptate special nevoilor câinilor cu boli de inimă. O dietă țintită, combinată cu terapia medicamentoasă potrivită, poate ajuta să-i ofere prietenului tău cu patru picioare o viață mai lungă și mai sănătoasă.

Consumul de apă la câini cu medicamente pentru deshidratare

Este de înțeles să fii îngrijorat de bunăstarea câinelui tău, mai ales dacă ia medicamente. Problema consumului de apă în timpul tratamentului cu diuretice este importantă și merită o atenție specială.

De ce câinele tău este tratat cu medicamente pentru deshidratare?

Medicamentele cu apă, numite și diuretice, sunt adesea folosite pentru a reduce retenția de lichide în organism. Acestea pot apărea, de exemplu, din boli de inimă sau alte probleme de sănătate.

Ar trebui să limitați consumul de apă?

În general, nu este recomandabil să se limiteze consumul de apă al unui câine care primește diuretice decât dacă medicul veterinar recomandă în mod expres. Iată câteva motive pentru care:

1. Setea naturală:

Medicamentele pentru deshidratare favorizează excreția de lichid prin urină, ceea ce poate duce la o senzație crescută de sete. Este important ca câinele dumneavoastră să bea suficient pentru a compensa această pierdere de lichide.

2. Pericol de deshidratare:

Dacă restricționați apa de băut a câinelui dvs. în timp ce acesta ia diuretice, acesta ar putea fi expus riscului de a deveni deshidratat. Deshidratarea poate cauza probleme grave de sănătate.

3. Nevoi fizice:

Apa joacă un rol crucial în multe funcții ale corpului. Consumul adecvat de apă ajută la menținerea sănătății rinichilor, susține metabolismul și menține temperatura corpului echilibrată.

Ce ar trebui sa faci?

1. Monitorizați consumul de apă: dacă observați că câinele dumneavoastră bea mult mai mult decât de obicei, ar trebui să anunțați medicul veterinar.
2. Apă proaspătă: asigurați-vă că apă proaspătă este disponibilă în orice moment pentru câinele dvs.
3. Consultați-vă cu medicul veterinar: Dacă aveți îngrijorări cu privire la aportul de apă sau medicamentele câinelui dvs., discutați întotdeauna cu medicul veterinar.

Sprijinirea câinelui dumneavoastră în diferitele etape ale endocardiozei mitrale

Este admirabil cât de mult îți pasă de bunăstarea câinelui tău. Fiecare etapă a endocardiozei mitrale necesită măsuri diferite pentru a asigura cel mai bun confort posibil și calitatea vieții prietenului tău patruped. Iată câteva sfaturi pentru a vă ajuta câinele să treacă prin fiecare etapă:

Etapa A: Pacienți cu risc ridicat, fără semne aparente de boală

1. Controale regulate:

Chiar dacă câinele tău nu prezintă simptome, examenele veterinare regulate sunt importante pentru a monitoriza starea inimii.

2. Dieta sanatoasa:

O dietă echilibrată îți menține câinele în formă și îi întărește sistemul imunitar.

3. Mișcarea:

Activitatea moderată poate ajuta la întărirea sistemului cardiovascular.

Etapa B1: Semne detectabile de boală, dar fără simptome

1. Monitorizare atentă:

Controalele veterinare mai frecvente sunt importante pentru a monitoriza evoluția bolii.

2. Evitarea stresului:

Stresul poate pune o presiune suplimentară asupra inimii. Mențineți un mediu calm și evitați schimbările bruște în rutina câinelui dvs.

3. Intervenție timpurie:

Discutați posibilele măsuri terapeutice timpurii cu medicul veterinar.

Etapa B2: apar primele simptome

1. Sprijin pentru medicamente:

În această etapă, medicul veterinar vă poate prescrie medicamente pentru ameliorarea simptomelor. Asigurați-vă că câinele dumneavoastră le ia în mod regulat și conform prescripției.

2. Activitate personalizată:

Deși exercițiile fizice sunt importante, efortul excesiv trebuie evitat. Cu toate acestea, plimbările scurte și jocul liniștit pot fi benefice.

3. Dieta speciala:

Unii câini beneficiază de diete speciale adaptate bolilor de inimă.

Stadiile C și D: Boală avansată cu simptome semnificative

1. Asistență medicală:

Este crucial să luați în mod regulat medicamente și, eventual, terapii suplimentare.

2. Oferă confort:

Asigurați-vă că câinele dvs. are un loc liniștit și confortabil unde să se odihnească. Paturile ortopedice pot fi deosebit de benefice.

3. Sfaturi nutriționale:

Un nutriționist pentru animale de companie poate oferi recomandări specifice pentru câinele dvs. în această etapă.

4. Limitări fizice:

Evitați orice formă de stres sau efort. Cu toate acestea, plimbările scurte în grădină sau curte pot fi benefice atâta timp cât câinele tău rămâne interesat și activ.

Rezumat cuprinzător al endocardiozei mitrale

Endocardioza mitrală canină este o boală cardiacă frecventă la câini care afectează valva mitrală, una dintre valvele cardiace. Endocardioza mitrală la câini apare atunci când această valvă se îngroașă, ceea ce poate afecta fluxul sanguin în inimă.

Mulți câini cu endocardioză mitrală canină nu prezintă niciun simptom în stadiile incipiente ale bolii. Cu toate acestea, este important să acordați atenție semnelor precum tusea, dificultățile de respirație și activitatea redusă, deoarece acestea pot indica endocardioza mitrală progresivă la câine.

Diagnosticul endocardiozei mitrale la câini se face de obicei prin examene veterinare, cum ar fi raze X și ultrasunete ale inimii. Dacă câinele dumneavoastră are endocardioză mitrală canină, este important să lucrați îndeaproape cu medicul veterinar pentru a determina cel mai bun plan de tratament.

În stadiile incipiente ale endocardiozei mitrale la câini, modificările stilului de viață și monitorizarea pot fi suficiente. Cu toate acestea, pe măsură ce endocardioza mitrală progresează la câini, medicația poate fi necesară pentru a controla simptomele și pentru a menține calitatea vieții.

Unele rase de câini sunt mai susceptibile la endocardioza mitrală canină decât altele. Prin urmare, este important să înveți despre factorii de risc genetici ai câinelui tău. Endocardioza mitrală la câini poate apărea la orice vârstă, dar este mai frecventă la câinii mai în vârstă.

Detectarea precoce și tratamentul endocardiozei mitrale la câini poate ajuta la încetinirea progresiei bolii și poate permite câinelui să trăiască o viață mai lungă și mai sănătoasă. Nu există un remediu pentru endocardioza mitrală la câini, dar cu îngrijire și tratament adecvată starea poate fi bine gestionată.

În rezumat, endocardioza mitrală canină este o afecțiune gravă, dar tratabilă. Cu îngrijire și atenție corespunzătoare, câinii cu endocardioză mitrală canină pot trăi o viață plină și confortabilă. Este important să acordați prioritate vizitelor regulate la veterinar și să fiți bine informați despre simptomele și opțiunile de tratament pentru endocardioza mitrală canină.