Displazia cotului canin și procesul coronoid ulnar fragmentat (FCP) la câini: un ghid cuprinzător

Procesele coronoide ulnar mediale fragmentate (FCP) sunt o formă de displazie a cotului canin care este una dintre cele mai frecvente cauze de șchiopătare la câinii tineri.

Boli ereditare și forme de displazie a cotului

Displazia cotului, o boală ereditară la câini, apare sub diferite forme. Acestea includ procesul coronoid ulnar medial fragmentat (FCP), procesul anconeal izolat (IPA) și osteocondroza (OCD). Toate aceste boli sunt boli legate de creștere, care, din păcate, nu pot fi vindecate.

FCP și TOC sunt printre cele mai frecvente cauze de șchiopătură la câinii tineri. Acestea apar de obicei între patru și cinci luni când câinele se află în faza centrală de creștere.

Cauzele și prevalența bolii

Câinii masculi sunt de aproximativ două ori mai probabil să se îmbolnăvească decât femelele, deoarece cresc mai repede. Factori precum creșterea exercițiilor fizice și hrănirea cu suplimente minerale care accelerează creșterea pot contribui, de asemenea, la apariția bolii.

Anumite rase precum Labradori și Golden Retrievers, Câinii de Munte Bernezi, Ciobăneștii Germani, Schnauzeri giganți, Newfoundlands și Rottweilerii sunt deosebit de sensibili la boală. Dar și rasele mixte suferă de această formă de displazie mai des.

(C) https://www.fitzpatrickreferrals.co.uk/orthopaedic/canine-elbow-dysplasia/

Ce rase de câini sunt deosebit de afectate și de ce?

Incidența displaziei cotului nu este distribuită uniform la toate rasele de câini. În schimb, boala prezintă specificitate rasială clară. De fapt, anumite rase de câini sunt mai predispuse să sufere de această boală datorită dispoziției lor genetice și structurii corpului.

1. Labrador retrievers

Labrador Retriever este una dintre rasele cel mai frecvent afectate de displazia cotului. Acest lucru se datorează predispoziției genetice a acestei rase la această afecțiune. În plus, dimensiunea și greutatea labradorilor pot contribui, de asemenea, la creșterea riscului de displazie a cotului.

2. Rottweilers

Rottweilerii sunt, de asemenea, sensibili la displazia cotului. Similar cu Labrador Retriever, acest lucru se datorează componenței lor genetice, precum și dimensiunii și greutății lor, ceea ce poate duce la creșterea stresului asupra articulațiilor.

3. Sfântul Bernard

Sf. Bernard este o rasă mare și grea de câini care este predispus la o serie de probleme articulare, inclusiv displazia cotului. Creșterea lor rapidă și greutatea mare pot crește stresul asupra articulațiilor și pot crește riscul de displazie a cotului.

4. Ciobanesc german

Ciobănești germani sunt o altă rasă afectată frecvent de displazia cotului. La această rasă, boala poate fi legată de factori genetici, precum și de structura corpului și de modul în care acești câini sunt antrenați și stresați.

5. Golden Retrievers

Golden Retrievers sunt, de asemenea, predispuși la displazie a cotului, în primul rând datorită predispoziției lor genetice. Mărimea și greutatea rasei pot juca, de asemenea, un rol aici.

6. Terranova

Newfoundlands este o rasă de câini mare și grea, care este predispusă la o varietate de probleme articulare, inclusiv displazia cotului. Mărimea, greutatea și structura corpului acestor câini pot cauza stres crescut asupra articulațiilor și crește riscul de displazie a cotului.

Este important de menționat că, deși aceste rase prezintă un risc crescut de a dezvolta displazie a cotului, orice câine, indiferent de rasă, poate suferi de această afecțiune. Sunt necesare controale cuprinzătoare de reproducere și programe de reproducere direcționate pentru a reduce prevalența acestei boli la rasele expuse riscului.

Simptomele și diagnosticul FCP și TOC

FCP și TOC duc la durere care poate varia de la șchiopătură ușoară până la severă. Dacă boala apare pe ambele părți, se poate observa un mers rigid și o reticență de a se mișca.

Diagnosticul de „displazie de cot” poate fi pus doar printr-un examen clinic al câinelui. au fost înlocuite cu diagnostice moderne, cum ar fi tomografia computerizată

Terapie și prognostic

Tratament conservator

Tratamentul conservator al displaziei de cot la câini are ca scop atenuarea simptomelor clinice, îmbunătățirea calității vieții animalului și încetinirea progresiei bolii. Acesta acoperă mai multe aspecte:

1. Gestionarea greutății: câinii supraponderali prezintă un risc mai mare de boli ortopedice, cum ar fi displazia cotului. Greutatea suplimentară pune presiune asupra articulațiilor și poate agrava simptomele. Gestionarea adecvată a greutății, care include o dietă echilibrată și exerciții fizice regulate, este, prin urmare, un aspect central al tratamentului conservator.
2. Fizioterapie și reabilitare: Măsurile de fizioterapie pot ajuta la menținerea sau îmbunătățirea mobilității articulațiilor, ameliorarea durerii și menținerea sau creșterea masei musculare. Aceasta poate include exerciții de întărire a mușchilor, masaje, măsuri hidroterapeutice, cum ar fi benzile de alergare subacvatice și terapii de mișcare direcționate.
3. Gestionarea durerii: displazia cotului la câini este adesea asociată cu dureri semnificative. Prin urmare, managementul eficient al durerii este un alt aspect important al tratamentului conservator. Aceasta poate include administrarea de analgezice și medicamente antiinflamatoare, utilizarea unor diete speciale bogate în acizi grași omega-3 sau terapii alternative precum acupunctura.
4. Modificarea activității fizice: poate fi necesară ajustarea activității fizice a câinelui pentru a evita deteriorarea ulterioară a articulației afectate. Acest lucru poate însemna că anumite activități care pun un stres ridicat asupra articulațiilor, cum ar fi săriturile sau alergarea rapidă, ar trebui limitate sau evitate. În schimb, accentul ar trebui să fie pe mișcările controlate, blânde, cum ar fi cele care se găsesc atunci când mergi sau înoți.

Este important de reținut că tratamentul conservator al displaziei cotului canin este un proces continuu care necesită o colaborare strânsă între medicul veterinar și proprietarul câinelui. De asemenea, este important ca tratamentul să fie adaptat fiecărui câine, deoarece eficacitatea diferitelor măsuri poate varia de la câine la câine. În cazurile severe de displazie a cotului sau când tratamentul conservator nu asigură o îmbunătățire suficientă, poate fi luată în considerare intervenția chirurgicală.

Terapie chirurgicală pentru displazia cotului

În cazurile severe de displazie a cotului, tratamentul chirurgical poate fi măsura necesară pentru a calma suferința câinelui și pentru a-i îmbunătăți calitatea vieții. Vă prezentăm mai jos diverse proceduri chirurgicale care pot fi folosite pentru displazia cotului.

1. Îndepărtarea unui fragment

Îndepărtarea unui fragment, numită și fragmentectomie, este o metodă frecvent utilizată pentru a trata FCP. Fragmentul liber care provoacă durere și inflamație în articulație este îndepărtat chirurgical. Operația se efectuează artroscopic, adică prin mici incizii în piele și folosind o cameră, care minimizează stresul asupra animalului.

2. Coronoidectomie subtotală

Coronoidectomia subtotală este o procedură chirurgicală specializată concepută special pentru a trata FCP. În timpul acestei operații, procesul coronoid medial al ulnei, care este afectat, este aproape complet îndepărtat. Scopul este de a reduce stresul asupra articulației și de a ameliora durerea.

3. Procedura de eliberare a bicepsului (BURP)

Procedura de eliberare a bicepsului este o procedură chirurgicală utilizată pentru a trata FCP și alte forme de displazie a cotului. În timpul acestei intervenții chirurgicale, atașamentul tendonului bicepsului este eliberat la rază pentru a reduce presiunea asupra articulației și pentru a îmbunătăți mobilitatea.

4. Osteotomie humerală glisantă (SHO)

Osteotomia humerală cu glisare este o intervenție chirurgicală mai complexă, concepută pentru a distribui stresul pe articulația cotului, prevenind durerea și deteriorarea ulterioară. Osul brațului superior (humerusul) este tăiat la un anumit unghi și apoi fixat într-o nouă poziție.

5. Osteotomie cubitală cu abductie proximală (PAUL)

Chirurgia PAUL este o procedură pentru tratamentul displaziei de cot care ameliorează presiunea asupra cotului prin deplasarea și fixarea țintită a osului ulnar. Această procedură poate fi deosebit de utilă la câinii cu incongruență articulară severă.

6. Osteotomie dublă oblică conform lui Fitzpatrick

Osteotomia dublă oblică Fitzpatrick este o metodă avansată de tratare a displaziei cotului. Aceasta implică tăierea osului ulnei în două locuri și fixarea lui într-o nouă poziție pentru a permite o mai bună potrivire și funcționare a articulației.

Fiecare dintre aceste intervenții chirurgicale necesită îngrijire ulterioară și reabilitare specifică pentru a obține cel mai bun rezultat posibil. Este important ca câinele să fie îngrijit cu atenție după operație și mișcarea acestuia să fie controlată. Fizioterapia și antrenamentul fizic orientat pot sprijini procesul de vindecare și pot ajuta la restabilirea mobilității și a forței articulației.

Îngrijire ulterioară și reabilitare

După operație, este important ca câinele să beneficieze de odihnă adecvată pentru a ajuta la vindecare. În același timp, terapia blândă cu exerciții fizice este benefică pentru a menține mobilitatea articulațiilor și pentru a preveni deteriorarea mușchilor. După aproximativ două-trei săptămâni, programul de exerciții poate fi crescut încet.

Prognosticul după o operație reușită este în general bun. Cu îngrijire adecvată și terapie fizică continuă, majoritatea câinilor își pot recăpăta o mobilitate aproape normală. Cu toate acestea, unii câini pot prezenta în continuare osteoartrita progresivă.

prevenirea

Măsurile preventive pot reduce riscul de a dezvolta FCP și TOC la câinii susceptibili. Acestea includ:

1. Dieta sanatoasa: este benefica un aliment echilibrat si bogat in nutrienti care nu accelereaza in mod inutil cresterea.
2. Exerciții fizice regulate: exercițiile fizice moderate și regulate pot ajuta la susținerea creșterii sănătoase și la prevenirea suprasolicitarii articulațiilor.
3. Diagnosticul precoce: Examenele veterinare regulate pot identifica semnele precoce ale bolii și pot oferi intervenție în timp util.
4. Selecția reproducerii: Pentru rasele care sunt susceptibile la aceste boli, atunci când reproduce, trebuie avut grijă să folosiți părinți sănătoși pentru a minimiza riscul de moștenire.

Este important de menționat că aceste măsuri nu garantează că un câine nu va dezvolta FCP sau TOC, dar pot reduce riscul și pot ajuta câinele să trăiască o viață cât mai lungă și sănătoasă.

Întrebări frecvente despre displazia cotului la câini

Rezumatul displaziei cotului la câini

Displazia cotului la câini este o boală ortopedică complexă, constând din diverse tulburări de dezvoltare și modificări anatomice ale articulației cotului. Displazia cotului canin implică dezvoltarea anormală a articulației cotului, care poate duce la durere, șchiopătare și, în cele din urmă, la osteoartrita cronică.

Există diverși factori care pot contribui la dezvoltarea displaziei cotului la câini. Pe lângă factorii genetici, condițiile de mediu, dieta și stresul fizic pot juca un rol. De exemplu, o fază de creștere rapidă la rasele de câini mari și cu creștere rapidă este adesea asociată cu dezvoltarea displaziei cotului la câini.

Diagnosticul displaziei de cot la câini se face de obicei printr-o combinație de examinări clinice și teste imagistice, cum ar fi raze X sau tomografie computerizată (CT). La testarea displaziei de cot la câini, animalul afectat este examinat pentru semne de durere și mișcare restricționată și sunt efectuate radiografii sau tomografii pentru a detecta modificări ale articulației.

Tratamentul displaziei de cot la câini depinde de severitatea bolii și de sănătatea generală a câinelui. Poate include măsuri conservatoare precum kinetoterapie, controlul greutății și managementul durerii, dar și intervenții chirurgicale dacă boala a progresat și afectează grav calitatea vieții câinelui.

Este important de subliniat faptul că prognosticul displaziei cotului canin este variabil și depinde de mulți factori, inclusiv de severitatea bolii, momentul diagnosticului și tipul de tratament. Cu toate acestea, cu un diagnostic precoce și un tratament adecvat, calitatea vieții unui câine cu displazie a cotului poate fi adesea îmbunătățită semnificativ.

În ceea ce privește prevenirea displaziei de cot la câini, este important să ne bazăm pe controale cuprinzătoare de reproducere și pe programe de reproducere direcționate pentru a reduce prevalența acestei boli la rasele cu risc. În plus, proprietarii de câini ar trebui să se asigure că animalele lor de companie au o dietă echilibrată și fac exerciții adecvate pentru a minimiza riscul de displazie a cotului la câini.

Displazia cotului canin este o afecțiune gravă care necesită îngrijiri medicale adecvate. Înțelegând mai bine această boală și luând măsuri adecvate de prevenire și tratament, proprietarii de câini pot contribui la minimizarea suferinței animalelor lor și la îmbunătățirea calității vieții acestora.