Hipoadrenocorticismul (boala Addison) la pisici: un ghid cuprinzător

Introducere

Hipoadrenocorticismul, adesea cunoscut sub numele de boala Addison, este o tulburare caracterizată printr-un cortex suprarenal subactiv. Aceasta duce la producerea inadecvată a hormonilor esențiali. Acest articol oferă o privire de ansamblu cuprinzătoare asupra bolii la pisici.

Definiție și sinonime

Hipoadrenocorticismul sau boala Addison descrie o afecțiune în care există o producție insuficientă de mineralocorticoizi și glucocorticoizi de către cortexul suprarenal .

Sinonime:

• Insuficiență adrenocorticală
• boala Addison (engleză)

Epidemiologie

Deși hipoadrenocorticismul primar este rar la pisici, vârsta animalelor afectate este de obicei între 1 și 14 ani. Este evident în special la pisicile tinere până la de vârstă mijlocie. Până în prezent, nu a fost identificată nicio prejudecată de gen.

Etiologie și patogeneză

Hipoadrenocorticismul primar

Această formă este de obicei cauzată de distrugerea mediată imun a cortexului suprarenal. Alte cauze pot include traumatisme sau infiltrarea bilaterală de limfom.

Hipoadrenocorticism secundar

Acest lucru se întâmplă în principal atunci când hormonii steroizi (cum ar fi acetatul de megastrol sau metilprednisolonul) sunt opriți prea repede. Aceasta duce la o eliberare redusă de ACTH și, prin urmare, la o producție redusă de glucocorticoizi.

Semne clinice de hipoadrenocorticism (boala Addison) la pisici

Hipoadrenocorticismul felin (boala Addison), cunoscută și sub numele de boala Addison, este o glandă suprarenală subactivă care poate apărea la pisici. Simptomele clinice ale acestei boli pot fi variate și uneori nespecifice, îngreunând diagnosticul. O cunoaștere aprofundată a semnelor clinice este crucială pentru a permite diagnosticarea în timp util și tratamentul adecvat.

Slăbiciune generală și letargie

• Apatie : Pisicile cu hipoadrenocorticism pot fi vizibil apatice și inactive. Ei manifestă adesea mai puțin interes pentru joacă, mâncare sau interacțiune socială.
• Slăbiciune musculară : Forța musculară poate fi afectată din cauza unui dezechilibru al electroliților. Acest lucru face ca pisicile afectate să fie mai puțin active sau să aibă dificultăți în sărituri și cățărare.

Probleme de nutriție și greutate

• Anorexie : Pierderea poftei de mâncare sau lipsa completă a apetitului este un simptom comun. Pisicile afectate pot refuza brusc hrana.
• Scădere în greutate : poate apărea o scădere în greutate semnificativă din cauza consumului redus de hrană sau a problemelor metabolice.

Probleme digestive

• Vărsături : Unele pisici pot vomita în mod repetat, ceea ce poate duce la deshidratare.
• Poliurie și polidipsie : la unele pisici cu această afecțiune se observă creșterea setei (polidipsie) și creșterea producției de urină (poliurie).

Simptome cardiovasculare

• Bradicardie : Poate să apară o bătăi încetinite ale inimii, determinând pisica să se simtă leneșă sau chiar să leșine.
• Colaps : În cazuri severe, pisicile se pot prăbuși brusc, în special în timpul stresului sau efortului fizic.

Alte simptome

• Hipotermie : poate fi observată o temperatură corporală mai scăzută decât normală, în special în timpul examinărilor clinice.
• Deshidratare : Din cauza vărsăturilor sau a consumului redus, pisicile pot părea deshidratate, cu membrane mucoase uscate și ochi înfundați.

Este important de subliniat că aceste simptome pot apărea și cu alte boli. Prin urmare, un diagnostic precis de către un medic veterinar esențial pentru a asigura un tratament adecvat. Detectarea precoce și tratamentul hipoadrenocorticismului poate salva vieți și poate îmbunătăți semnificativ calitatea vieții pisicilor afectate.

(C) https://twitter.com/drkarenbecker/status/632244152898580480

Diagnostic

Analize de laborator

Constatările tipice sunt:

• Hiponatremie
• Hiperkaliemie
• Scăderea raportului sodiu-potasiu
• Azotemie

Testul de stimulare cu ACTH la pisici

Testul de stimulare ACTH este un test de diagnostic folosit pentru a evalua funcția glandelor suprarenale la pisici. În special, este folosit pentru a distinge hipoadrenocorticismul (boala Addison) de alte boli.

Bazele

ACTH (hormonul adrenocorticotrop) este produs de glanda pituitară și stimulează cortexul suprarenal să producă și să elibereze cortizol, un hormon steroid vital. La pisicile cu hipoadrenocorticism, glandele suprarenale nu răspund sau răspund inadecvat la stimularea ACTH.

Efectuarea testului

1. Măsurarea cortizolului bazal : În primul rând, se prelevează o probă de sânge pentru a determina nivelul de cortizol bazal (de referință). Aceasta oferă o imagine de ansamblu asupra producției actuale de cortizol a pisicii.
2. Administrarea de ACTH : După extragerea inițială de sânge, animalului i se administrează o formă sintetică de ACTH, adesea cunoscută sub numele de cosyntropin. Administrarea poate fi intravenoasă sau intramusculară.
3. Recoltarea ulterioară de sânge : Probele de sânge suplimentare vor fi colectate la 30 și 60 de minute după administrarea ACTH. Acestea sunt utilizate pentru a evalua răspunsul cortizolului suprarenal la stimularea ACTH.

Interpretarea rezultatelor

• Răspuns normal : La pisicile sănătoase, se observă o creștere semnificativă a nivelului de cortizol din sânge după administrarea de ACTH.
• Răspuns inadecvat : Nu se observă o creștere semnificativă a nivelului de cortizol la pisicile cu hipoadrenocorticism, deoarece glandele lor suprarenale nu răspund sau răspund inadecvat la ACTH.

Avantaje și limitări

Testul de stimulare cu ACTH este considerat standardul de aur pentru diagnosticarea hipoadrenocorticismului. Cu toate acestea, nu este specifică numai acestei boli. Alte boli sau medicamente pot influența rezultatul testului.

Este important să se interpreteze testul în contextul semnelor clinice ale animalului și al altor rezultate diagnostice. Dacă rezultatele sunt neclare sau dacă sunt suspectate alte boli care ar putea afecta funcția suprarenală, pot fi necesare teste sau examinări suplimentare.

Diagnosticul diferențial al hipoadrenocorticismului (boala Addison) la pisici

Dacă la o pisică se suspectează hipoadrenocorticism, este important să se ia în considerare și alte afecțiuni care pot provoca semne clinice similare. Aceste alte boli se numesc diagnostice diferențiale. Diferențierea exactă este crucială pentru tratamentul și prognosticul corect.

1. Boli gastrointestinale

Tulburările gastro-intestinale pot provoca simptome precum vărsături, diaree, pierderea poftei de mâncare și scădere în greutate, care sunt observate și la pisicile cu hipoadrenocorticism. Exemple de astfel de boli sunt:

• Boala inflamatorie intestinală (BDE)
• gastrită
• Obstructie intestinala

2. Diabet zaharat

Diabetul zaharat duce la niveluri crescute de zahăr din sânge și poate provoca simptome precum creșterea setei, creșterea producției de urină, pierderea în greutate și pierderea poftei de mâncare.

3. Infecții ale tractului urinar

O infecție a tractului urinar inferior poate provoca simptome precum creșterea setei, urinare frecventă, sânge în urină și durere la urinare.

4. Boli cardiorespiratorii

Problemele cardiace și pulmonare pot cauza dificultăți de respirație, tuse, activitate redusă și alte simptome nespecifice care ar putea fi confundate cu hipoadrenocorticismul. Exemple sunt:

• Cardiomiopatie
• Boli respiratorii, cum ar fi astmul

5. Efuziuni din cavitatea corpului

Acumularea de lichid în cavitățile corpului (de exemplu, revărsat pleural în piept sau ascită în abdomen) poate duce la simptome nespecifice, cum ar fi letargie, pierderea poftei de mâncare și dificultăți de respirație.

Diagnosticele diferențiale sunt cruciale pentru a determina cauza exactă a simptomelor unei pisici. O examinare clinică amănunțită, teste de laborator și teste imagistice pot ajuta la distingerea hipoadrenocorticismului de alte afecțiuni. Este de maximă importanță să se determine cauza exactă a simptomelor pentru a asigura un tratament adecvat și pentru a oferi un prognostic optim pentru animal.

Abordări terapeutice ale hipoadrenocorticismului (boala Addison) la pisici

Terapia pentru hipoadrenocorticism (boala Addison) la pisici are ca scop înlocuirea hormonilor suprarenalii lipsă și echilibrarea dezechilibrelor electrolitice. Iată abordările terapeutice detaliate:

1. Tratament de urgență: Criză Addisoniană acută

Dacă o pisică intră într-o criză acută Addisoniană, este necesar un tratament de urgență imediat:

• Terapie agresivă prin perfuzie : Administrarea de soluție salină de NaCl 0,9% ajută la corectarea deshidratării și a dezechilibrelor electrolitice asociate.
• Administrarea de glucocorticoizi : După efectuarea testului de stimulare cu ACTH, un glucocorticoid precum prednisolonul poate fi administrat intravenos în doză de 5 până la 8 mg/kg BW. Aceasta înlocuiește cortizolul lipsă și ajută împotriva condițiilor de șoc.

2. Terapie pe termen lung

Inlocuire cu mineralocorticoizi:

• Fludrocortizon : Acest medicament se administrează pe cale orală și ajută la înlocuirea funcției mineralocorticoizilor. Doza obișnuită este între 0,05 și 0,1 mg/pisică BID (de două ori pe zi). Ajută la menținerea echilibrului electrolitic și la reglarea sistemului renină-angiotensină-aldosteron.

Inlocuirea glucocorticoizilor:

• Prednisolon : Pe lângă utilizarea sa în terapia de urgență, prednisolonul poate fi utilizat și pentru tratament pe termen lung. Doza este cuprinsă între 0,5 și 2 mg/kg BW/zi și se administrează pe cale orală. Aceasta înlocuiește cortizolul lipsă, care este necesar pentru multe procese ale corpului.

Tratamente alternative:

• Deoxicorticosteron : Acesta este un alt înlocuitor de mineralocorticoizi. Se administrează subcutanat la o doză de 2,0 mg/kg la fiecare 20 până la 25 de zile ca depozit.

Notă privind doza de medicamente:

Este important să urmați cu atenție recomandările de dozare ale producătorului, precum și instrucțiunile medicului veterinar. Fiecare pisică este individuală, iar doza poate varia în funcție de severitatea bolii și de răspunsul animalului la terapie. Sunt necesare examinări regulate de urmărire și analize de sânge pentru a ajusta terapia și pentru a asigura sănătatea pisicii.

Abordarea terapeutică a hipoadrenocorticismului la pisici necesită un diagnostic atent, intervenții de urgență în crize acute și terapie de substituție hormonală pe termen lung. Monitorizarea regulată de către un medic veterinar este crucială pentru succesul pe termen lung al tratamentului.

Rezumat Hipoadrenocorticismul (boala Addison) la pisici

Hipoadrenocorticismul (boala Addison) la pisici este o afecțiune în care cortexul suprarenal nu produce suficienți hormoni vitali. Acești hormoni sunt necesari pentru multe funcții ale corpului, cum ar fi echilibrul electrolitic și metabolismul.

Hipoadrenocorticismul (boala Addison) la pisici poate provoca o varietate de simptome. Acestea includ letargia, pierderea în greutate și slăbiciunea generală. În cel mai rău caz, poate apărea o criză Addisoniană, care pune viața în pericol.

Pentru a diagnostica hipoadrenocorticismul (boala Addison) la pisici, se efectuează adesea un test de stimulare cu ACTH. Acest test verifică cât de bine răspund glandele suprarenale la un hormon numit ACTH, care stimulează în mod normal producția de hormoni în glanda suprarenală.

Tratamentul hipoadrenocorticismului (boala Addison) la pisici constă în primul rând în terapia de substituție hormonală. Pisicile cu această afecțiune necesită medicamente pe tot parcursul vieții pentru a înlocui hormonii lipsă.

Există multe cauze posibile ale hipoadrenocorticismului (boala Addison) la pisici, de la boli autoimune până la leziuni ale glandelor suprarenale. Unele pisici pot dezvolta, de asemenea, hipoadrenocorticism secundar dacă sunt luate prea repede anumite medicamente.

Este important de știut că hipoadrenocorticismul (boala Addison) la pisici este o afecțiune foarte tratabilă. Cu un diagnostic și un tratament adecvat, majoritatea pisicilor pot duce o viață normală și sănătoasă.

Pe scurt, hipoadrenocorticismul (boala Addison) la pisici este o afecțiune gravă, dar tratabilă. Dacă credeți că pisica dvs. poate fi afectată, solicitați imediat asistență veterinară. Cu îngrijire adecvată, pisica dumneavoastră poate trăi o viață lungă și sănătoasă în ciuda hipoadrenocorticismului (boala Addison) la pisici.

Surse Hipoadrenocorticism (boala Addison) la pisici

• Schmidt, V., Horzinek, MC, Lutz, H., Kohn, B., Forterre, F. (2015). Bolile pisicilor. Editura Enke