Hernia diafragmatică peritoneopericardică la pisici: un ghid cuprinzător

introducere

Am avut un caz interesant săptămâna aceasta - Emma trebuia să fie castrată și în timpul examinării preliminare această complicație s-a dovedit a fi că avea o hernie diafragmatică peritoneopericardică (PPDH).

Hernia diafragmatică peritoneopericardică (PPDH) este o malformație rară la pisici în care există o legătură deschisă între membrana pleuroperitoneală și pericard. Această anomalie face ca organele să iasă din cavitatea abdominală în pericard. Mai jos vom explica mai detaliat etiologia, patogeneza, semnele clinice, diagnosticul și terapia acestei boli.

Pentru profan, o hernie diafragmatică peritoneopericardică (PPDH) este o malformație rară la pisici în care există o deschidere între cavitățile abdominale și toracice. Acest lucru poate determina intrarea organelor din abdomen în pericard, ceea ce poate duce la probleme cu funcția inimii. Cele mai multe pisici afectate nu prezintă simptome, în timp ce altele pot avea dificultăți de respirație sau durere. Diagnosticul se face prin teste imagistice, iar în unele cazuri este necesar un tratament chirurgical.

Hernia diafragmatică peritoneopericardică (PPDH) afectează mai frecvent pisicile cu păr lung, în special pisicile persane și pisicile Maine Coon. Cu toate acestea, este important de menționat că această afecțiune poate apărea și la alte rase de pisici, deși mai rar.

etiologie

Deși cauza exactă a PPDH nu este cunoscută, se crede că este o malformație spontană fără antecedente familiale. Această boală afectează în principal pisicile cu păr lung, cum ar fi perșii și Maine Cooni, deși nu există predispoziții de gen cunoscute.

Patogeneza

În PPDH, apare o conexiune deschisă între membrana pleuroperitoneală și pericard, permițând organelor să iasă din cavitatea abdominală în pericard. Acest lucru poate provoca comprimarea inimii și o posibilă afectare a funcției cardiace.

Semne clinice

În cele mai multe cazuri, aceasta este o constatare întâmplătoare, deoarece animalele afectate sunt adesea asimptomatice. Cu toate acestea, unele pisici pot prezenta semne clinice nespecifice, cum ar fi tahipnee (respirație rapidă), dispnee (respirație scurtă) și durere. Spre deosebire de câini, pisicile prezintă rareori simptome gastrointestinale.

Diagnostic

Diagnosticul PPDH poate fi pus de obicei folosind o combinație de auscultare, radiografie și ecocardiografie. Auscultarea poate dezvălui zgomote cardiace slăbite și posibil borborigme (suflu intestinal) dacă ansele intestinale au prolapsat în pericard. O radiografie toracică arată de obicei o silueta cardiacă mărită. O examinare mai detaliată cu ajutorul ecocardiografiei poate confirma diagnosticul, deoarece organele din pericard pot fi ușor identificate.

Tratamentul herniei diafragmatice peritoneopericardice

Dacă simptomele sunt evidente clinic sau funcția cardiacă este afectată, trebuie luată în considerare intervenția chirurgicală. Pacienții asimptomatici nu au neapărat nevoie de intervenție chirurgicală, dar trebuie efectuate controale ultrasonografice regulate pentru a depista eventualele complicații într-un stadiu incipient.

Procedura chirurgicală de hernie diafragmatică peritoneopericardică (PPDH).

Procedura chirurgicală pentru o hernie diafragmatică peritoneopericardică (PPDH) are ca scop relocarea organelor prolapsate înapoi în cavitatea abdominală și închiderea conexiunii deschise dintre membrana pleuroperitoneală și pericard. Procedura chirurgicală este explicată mai jos în mai multe etape.

Pregătire pentru hernia diafragmatică peritoneopericardică

Înainte de procedură, pisica este supusă unei examinări și un diagnostic amănunțit pentru a determina locația exactă și extinderea herniei. Pisica este ținută în post pentru a reduce riscul de aspirație în timpul anesteziei. Este important să monitorizați cu atenție funcția cardiacă și starea generală a pisicii înainte de a induce anestezia.

Anestezie și poziționare

Pisica este plasată sub anestezie generală pentru a preveni durerea în timpul procedurii și pentru a asigura relaxarea musculară adecvată. Poziționarea pisicii pe masa de operație depinde de localizarea exactă a herniei. Pisica este de obicei poziționată pe spate pentru a permite accesul optim la piept și cavitatea abdominală.

Abordarea chirurgicală a herniei diafragmatice peritoneopericardice

Accesul la locul chirurgical se face printr-o incizie abdominală mediană (laparotomie) sau printr-o toracotomie, în funcție de localizarea herniei și de preferința chirurgului. O laparotomie presupune efectuarea unei incizii longitudinale de-a lungul liniei mediane a abdomenului, în timp ce o toracotomie folosește o abordare laterală a toracelui.

Repoziționarea organelor

După ce zona chirurgicală este expusă, organele prolapsate sunt examinate cu atenție pentru a se asigura că nu există leziuni sau probleme circulatorii. Organele sunt apoi mutate cu grijă înapoi în cavitatea abdominală. În unele cazuri, aderențe sau aderențe trebuie eliberate pentru a readuce organele în poziția corectă.

Închiderea herniei

După ce organele au fost reduse, legătura deschisă dintre membrana pleuroperitoneală și pericard este închisă. Acest lucru se poate face prin sutura directă a defectului, utilizarea plasei sintetice sau plastie musculară, în funcție de dimensiunea herniei și de preferința chirurgului. Materialele de sutură trebuie să fie neresorbabile pentru a asigura stabilizarea pe termen lung a structurilor reparate.

Finalizarea operațiunii

După ce hernia a fost închisă, pereții abdominali sau toracici sunt închiși în straturi, acordându-se o atenție deosebită adaptării cu grijă a diferitelor straturi de țesut. Pielea este închisă cu o sutură plăcută din punct de vedere cosmetic. După procedură, se va aplica un bandaj pentru a ajuta rana să se vindece și pentru a preveni infecția.

Îngrijirea postoperatorie și îngrijirea postoperatorie pentru hernia diafragmatică peritoneopericardică

Pisica va fi trezită într-o cameră caldă și liniștită după operație pentru a minimiza stresul și pentru a promova recuperarea rapidă după anestezie. Funcția cardiacă și respiratorie a pisicii, temperatura corpului și starea generală sunt monitorizate îndeaproape pentru a identifica posibile complicații într-un stadiu incipient.

Managementul durerii este o parte esențială a îngrijirii postoperatorii. Analgezicele se administrează în funcție de nevoile individuale ale pisicii și de intensitatea durerii pentru a reduce durerea și a promova procesul de vindecare.

Terapia cu antibiotice poate fi prescrisă dacă este necesar pentru a preveni sau trata infecțiile. Este important ca proprietarul pisicii să administreze medicamentul conform instrucțiunilor medicului veterinar și să monitorizeze eventualele semne de complicații.

Cusăturile sau capsele sunt de obicei îndepărtate la 10 până la 14 zile după operație, cu condiția ca rana să se fi vindecat bine. Vizitele regulate de urmărire la medicul veterinar sunt necesare pentru a monitoriza procesul de vindecare și pentru a evalua funcția inimii pisicii. În unele cazuri, poate fi necesară urmărirea pe termen lung cu ecografii ale inimii pentru a se asigura că nu există recidive sau complicații.

Complicații potențiale ale herniei diafragmatice peritoneopericardice

Ca și în cazul oricărei proceduri chirurgicale, există un anumit risc de complicații atunci când se tratează o hernie diafragmatică peritoneopericardică. Acestea includ sângerare, infecție, dehiscența suturii (deschiderea suturii) și leziuni ale organelor sau structurilor din apropiere în timpul procedurii. În cazuri rare, hernia poate recidiva, mai ales dacă sutura de închidere nu este suficient de stabilă.

Pentru a minimiza riscul de complicații, este important ca operația să fie efectuată de un chirurg animal (în cazul nostru de către doamna Arndt & Martins) și ca pisica să fie supusă îngrijirii și îngrijirii postoperatorii atente.

Prognosticul herniei diafragmatice peritoneopericardice

Prognosticul pentru pisicile cu hernii irelevante din punct de vedere hemodinamic sau după o intervenție chirurgicală reușită este considerat a fi foarte bun. Cu toate acestea, ar trebui asigurată o îngrijire regulată de urmărire pentru a identifica și trata posibilele complicații ulterioare într-un stadiu incipient.

Imagine: Emma la scurt timp după operație

Prevenirea și factorii de risc pentru hernia diafragmatică peritoneopericardică

Deoarece cauza exactă a PPDH nu este cunoscută, în prezent nu există măsuri specifice de prevenire. Cu toate acestea, crescătorii și proprietarii de pisici ar trebui să acorde o atenție deosebită posibilelor semne ale acestei boli, în special la pisicile cu păr lung, care prezintă un risc crescut. Examenele veterinare regulate sunt esențiale pentru a depista orice malformații într-un stadiu incipient și pentru a lua măsurile adecvate.

Întrebări frecvente (FAQ) despre hernia diafragmatică peritoneopericardică (PPDH) la pisici

Rezumat hernie diafragmatică peritoneopericardică

Hernia diafragmatică peritoneopericardică (PPDH) este o malformație rară a felinei care afectează în principal pisicile cu păr lung. Este cauzată de o conexiune deschisă între membrana pleuroperitoneală și pericard și poate duce la afectarea funcției cardiace. Diagnosticul se face de obicei prin auscultatie, radiografii si ecocardiografie. Terapia depinde de starea clinică a pisicii și, în unele cazuri, include intervenția chirurgicală. Prognosticul este în general foarte bun, cu condiția ca boala să fie recunoscută și tratată în timp util.

Bibliografie hernie diafragmatică peritoneopericardică

• Kresken J, Wendt R, Modler P (eds.). Practica cardiologiei pentru caini si pisici . Ediția a 2-a, actualizată. Stuttgart: Thieme; 2019. doi:10.1055/b-006-166351
• Margolis C, Zakošek Pipan M, Demchur J sau M, Henthorn P, Casal ML. Hernie diafragmatică peritoneopericardică congenitală la o familie de pisici persane . JFMS Open Rep. 2018;4(2):2055116918804305. Publicat 2018 Oct 9. doi:10.1177/2055116918804305

Cercetare curentă și evoluții viitoare

Cercetările privind hernia diafragmatică peritoneopericardică (PPDH) la pisici sunt în prezent limitate. Studiile viitoare s-ar putea concentra pe identificarea factorilor genetici și de mediu care contribuie la dezvoltarea acestei malformații. Mai mult, ar fi important să se investigheze prognosticul pe termen lung și posibilele complicații după intervenția chirurgicală pentru a optimiza îngrijirea ulterioară a animalelor afectate.

De asemenea, este posibil ca progresele viitoare în diagnosticarea și tratamentul PPDH să permită detectarea și mai devreme și tratamentul mai eficient al acestei boli. Evoluțiile tehnologice, cum ar fi tehnicile de imagistică îmbunătățite, ar putea ajuta la realizarea diagnosticului mai precis, în timp ce tehnicile și materialele chirurgicale inovatoare ar putea oferi o opțiune terapeutică minim invazivă și mai sigură.

Concluzie

Hernia diafragmatică peritoneopericardică (PPDH) este o malformație rară a felinei care afectează în principal pisicile cu păr lung. Deși cauza exactă a acestei boli este necunoscută, cercetările actuale ne-au sporit înțelegerea patogenezei, diagnosticului și terapiei. Prin examene veterinare regulate, diagnosticare precoce și terapie adecvată, animalele afectate pot duce de obicei o viață normală și sănătoasă. Studiile viitoare ar putea ajuta la extinderea cunoștințelor noastre despre etiologia și prognosticul pe termen lung al PPDH și, astfel, să îmbunătățească în continuare îngrijirea animalelor afectate.