Extruzia acută a discului toracolumbar: șanse de succes pentru tratamentul conservator

Inspirat de Erin Y. Akin, medic veterinar, DACVIM (neurologie), neurolog locotenent, Woodstock, Georgia

---

Ce este o extrudare discală toracolumbară?

Coloana vertebrală a unui câine este formată din mai multe vertebre individuale, separate de discuri intervertebrale. Aceste discuri acționează ca amortizoare și permit mișcarea. În extruzia discului toracolumbar, materialul interior, asemănător gelului, al unui disc intervertebral iese prin membrana externă și apasă pe măduva spinării. Acest lucru poate duce la durere, paralizie și, în cazuri grave, pierderea capacității de a merge.

Această afecțiune este frecventă la anumite rase de câini, cum ar fi teckelii, care au o predispoziție genetică pentru probleme ale discurilor intervertebrale. Simptomele pot apărea brusc și variază de la dureri de spate până la paralizia completă a membrelor posterioare.

(C) https://www.mdpi.com/2075-1729/15/1/68

---

Cum se diagnostichează o extruzie discală toracolumbară?

Diagnosticul începe cu un examen clinic amănunțit efectuat de medicul veterinar. Acesta include verificarea mersului, a reflexelor și a percepției durerii. Etapele importante de diagnostic sunt:

1. Examen neurologic: Aceasta implică testarea regiunilor afectate ale corpului pentru a restrânge locația leziunilor măduvei spinării.
2. Imagini cu raze X: Acestea pot oferi indicii despre modificările coloanei vertebrale, dar nu arată discurile intervertebrale în sine.
3. RMN (imagistica prin rezonanță magnetică): Cea mai bună metodă pentru diagnosticarea precisă a extruziilor discale. Aceasta vă permite să vedeți dacă și cât de sever este comprimată măduva spinării de materialul discului extrudat.
4. CT (tomografie computerizată): O alternativă la RMN, mai ales când este planificată o intervenție chirurgicală.
5. Mielografie: O tehnică specială de radiografie în care un agent de contrast este injectat în canalul spinal pentru a vizualiza constricțiile. Astăzi, însă, este în mare parte înlocuită de RMN sau tomografie computerizată.

Un diagnostic rapid este important deoarece prognosticul depinde în mare măsură de modul în care este inițiat tratamentul din timp.

---

Rezultatele studiului privind tratamentul conservator

Kahn S, Jeffery ND, Freeman P. Recuperarea deambulației la câinii mici, non-brahicefalici, după tratamentul conservator al extruziei discale toracolumbare acute. J Veterinar Med. Intern. 2024;38(5):2603-2611. doi:10.1111/jvim.17149

Mielopatia toracolumbară acută cauzată de extruzia discului intervertebral (EID) este o cauză frecventă a deficitelor neurologice la câini. Această afecțiune provoacă o combinație de leziuni contuzive și compresive ale măduvei spinării, care pot duce la dureri de spate, parapareză, paraplegie, pierderea percepției durerii profunde (PPD), incontinență urinară și alte simptome neurologice.^1,2

Tratamentul constă fie în terapie conservatoare, fie în decompresie chirurgicală a măduvei spinării (de obicei prin hemilaminectomie).3 Intervenția chirurgicală este adesea considerată mai promițătoare pentru câinii care nu pot merge pe jos, indiferent dacă este prezentă sau nu disfuncția duală proximală (DPP).3 Cu toate acestea, o analiză sistematică a arătat că până la 86% dintre câinii care nu pot merge pe jos și care au DPP și-ar putea recăpăta capacitatea ambulatorie fără intervenție chirurgicală.4

Designul studiului: Extruzie discală toracolumbară acută

Acest studiu prospectiv a examinat 72 de câini neambulatori cu insuficiență endometrială toracolumbară acută (IDE) în ceea ce privește potențialul lor de recuperare sub terapie conservatoare pe o perioadă de 12 săptămâni.

• Toți câinii cântăreau sub 15 kg și nu erau brahicefalici, teckelii fiind cea mai comună rasă.
• 67 de câini au primit un diagnostic confirmat prin RMN.
• Tratamentul conservator a inclus medicație pentru durere, restricționarea mișcărilor (repaus în loc), măsuri de fizioterapie din partea proprietarilor și gestionarea vezicii urinare.
• Activitatea a fost crescută treptat, iar medicamentele pentru durere au fost reduse încet.

Rezultate

• Câini cu DPP conservată (n = 51): 96 de pacienți cu boala % și-au recăpătat capacitatea de a merge, în medie după 11 zile.
• Câini fără DPP (n = 21): 48 de pacienți cu boala % și-au recăpătat capacitatea de a merge, în medie după 25 de zile.
• RMN după 12 săptămâni (n = 63): S-a observat o reducere a compresiei măduvei spinării, dar nu a fost corelată direct cu recuperarea capacității de mers.
• Complicații: O incidență mai mare a mielomalaciei ascendente și descendente decât în studiile anterioare, posibil datorită criteriilor de includere.

Concluzii

• Acest studiu oferă dovezi că câinii mici, neambulatori, cu disfuncție endometrială toracolumbară își pot recăpăta capacitatea de a merge în 12 săptămâni fără intervenție chirurgicală.
• Într-un studiu anterior, câinii au fost supuși unei intervenții chirurgicale după patru săptămâni de terapie conservatoare dacă nu s-a observat nicio îmbunătățire. Acest studiu sugerează că unii dintre acești câini și-ar fi recăpătat capacitatea de a merge cu o terapie conservatoare extinsă.
• Trebuie luată în considerare o durată a tratamentului de cel puțin 12 săptămâni., în special la câinii cu DPP prezervat, deoarece șansele de recuperare sunt mari.
• Terapia conservatoare include gestionarea durerii, relaxarea musculară, reabilitarea, restricționarea mișcărilor (repaus în cutie), îngrijire (de exemplu, gestionarea vezicii urinare) și alte măsuri de susținere.
• Colaborarea strânsă între medicul veterinar de familie, neurolog și proprietarul animalului de companie este crucială. Îngrijirea poate fi oferită prin apeluri telefonice, e-mailuri, examinări personale sau consultații video.

Implicații practice

Rezultatele acestui studiu subliniază faptul că tratamentul conservator poate fi o alternativă promițătoare la intervenția chirurgicală pentru mulți câini cu extruzie discală toracolumbară. Recuperarea fără intervenție chirurgicală este posibilă în special la câinii de talie mică, cu senzație de durere profundă menținută.

Decizia între terapia conservatoare și intervenția chirurgicală trebuie luată de la caz la caz. Factori precum severitatea simptomelor, nivelul durerii, mobilitatea câinelui și capacitatea proprietarului de a oferi îngrijire intensivă la domiciliu sunt cruciali.

Recomandări pentru proprietarii de animale de companie

Dacă câinele dumneavoastră suferă de extruzie discală, următoarele măsuri pot ajuta la susținerea procesului de vindecare:

• Restricționarea strictă a mișcăriiRespectați instrucțiunile medicului veterinar privind odihna în cușcă. Chiar dacă este dificil, câinele trebuie să se miște doar într-un mod foarte controlat în timpul fazei acute.
• Administrarea medicamentelorRespectați cu strictețe medicația prescrisă pentru durere și inflamație pentru a promova regenerarea măduvei spinării.
• Managementul vezicii urinare și al intestinelorDacă câinele tău are probleme cu urinarea independentă, consultă medicul veterinar. Medic veterinar Arată-i cum să-și golească vezica urinară. Asigură-te că poate defeca regulat.
• Fizioterapie și măsuri de susținereÎn funcție de procesul de recuperare, exercițiile specifice, masajele ușoare sau chiar hidroterapia pot ajuta la menținerea mușchilor și la îmbunătățirea mobilității.
• Răbdare și grijă iubitoareRecuperarea poate dura câteva săptămâni până la luni. Mențineți contactul regulat cu medicul veterinar și monitorizați cu atenție starea câinelui dumneavoastră.

Abordări fizioterapeutice în recuperare

Fizioterapia joacă un rol crucial în reabilitarea câinilor cu extruzie discală toracolumbară. Aceasta ajută la îmbunătățirea mobilității, la prevenirea atrofiei musculare și la susținerea vindecării sistemului nervos. Următoarele intervenții de fizioterapie pot face parte din planul de tratament:

1. Exerciții de mișcare pasivă: Mișcările controlate ale membrelor stimulează mușchii fără ca animalul de companie să fie nevoit să meargă activ. Acest lucru ajută la prevenirea rigidității articulare și promovează circulația sângelui.
2. Hidroterapie: Exercițiile în apă, în special pe o bandă de alergare subacvatică, permit un antrenament prietenos pentru articulații. Rezistența la apă întărește mușchii, în timp ce flotabilitatea reduce solicitarea coloanei vertebrale.
3. Masaje și terapie manuală: Aceste tehnici ajută la eliberarea tensiunii, la promovarea circulației sângelui și la ameliorarea durerii. Sunt deosebit de valoroase în faza incipientă de reabilitare.
4. Stimulare electrică (TENS/EMS): Impulsurile electrice pot ajuta la activarea mușchilor slăbiți și la reducerea durerii. Acest lucru este util în special pentru pacienții cu control muscular limitat sau pierdut.
5. Antrenament de echilibru: Exercițiile cu plăci oscilante sau perne de echilibru îmbunătățesc coordonarea și stabilitatea și ajută câinele să-și recâștige abilitățile de mobilitate.
6. Întărirea musculară țintită: Odată ce câinele face progrese, exercițiile de forță specifice pot ajuta la întărirea mușchilor din jurul coloanei vertebrale și la o mai bună distribuire a încărcăturii.

Fizioterapia trebuie întotdeauna adaptată individual la starea câinelui și efectuată sub supraveghere veterinară. Verificările regulate ale progresului ajută la optimizarea dresajului și oferă cel mai bun sprijin posibil câinelui.

Tratament non-conservator: Opțiuni chirurgicale

În unele cazuri, terapia conservatoare este insuficientă, în special dacă câinele nu prezintă semne de ameliorare în ciuda îngrijirilor medicale intensive sau dacă sunt prezente deficite neurologice severe. Chirurgia poate fi cea mai bună sau singura opțiune în astfel de situații pentru a opri progresia bolii și a păstra funcția măduvei spinării cât mai mult posibil.

1. Indicații pentru intervenție chirurgicală

Intervenția chirurgicală este recomandată dacă:

• Câinele este complet paralizat și nu mai are percepția profundă a durerii (DPP).
• În ciuda terapiei conservatoare, nu se observă nicio ameliorare sau simptomele se agravează.
• Apar episoade recurente de probleme ale discurilor.
• Compresie severă a măduvei spinării a fost detectată la RMN sau tomografie computerizată.

2. Proceduri chirurgicale

Cea mai frecventă procedură chirurgicală pentru tratarea unei extruzii discale toracolumbare este Hemilaminectomie. În cadrul acestei proceduri, o parte din vertebra afectată este îndepărtată pentru a elibera măduva spinării comprimată și a îndepărta materialul discului extrudat.

Alte proceduri pot include:

• Laminectomie dorsală: Se utilizează atunci când este necesară o decompresie mai mare.
• Fenestrare: O procedură preventivă în care materialul discal este îndepărtat de pe vertebrele adiacente pentru a preveni incidente ulterioare.

3. Faza de recuperare și prognostic

Recuperarea postoperatorie poate dura câteva săptămâni până la luni, în funcție de gravitatea leziunilor. De obicei, se recomandă restricționarea strictă a mișcărilor imediat după operație. Fizioterapia ulterioară este esențială pentru a reconstrui forța musculară și coordonarea. Prognosticul depinde de mai mulți factori:

• Câinii cu DPP recuperat au șanse foarte mari de recuperare completă.
• La câinii fără DPP înainte de operație, rata de succes este mai mică, cu toate acestea, unii câini pot merge din nou prin recuperare intensivă.
• Riscul unei complicații postoperatorii, cum ar fi mielomalacia (moartea progresivă a țesuturilor din măduva spinării), există, dar este rar.

În timp ce Terapia conservatoare este o opțiune promițătoare. O opțiune pentru mulți câini este intervenție chirurgicală în cazuri grave Adesea inevitabilă. O decizie timpurie de a opera poate îmbunătăți prognosticul, în special la animalele cu compresie severă a măduvei spinării. Alegerea celei mai bune metode de tratament trebuie făcută întotdeauna în strânsă consultare cu un medic veterinar experimentat. Medic veterinar sau neurologi pentru a asigura cea mai bună calitate a vieții posibilă pentru câine.

Întrebări frecvente (FAQ) despre extruzia acută a discului toracolumbar

Rezumat Extruzia acută a discului toracolumbar

Extruzia acută a discului toracolumbar este o afecțiune gravă, dar tratabilă. Câinii cu extruzie acută a discului toracolumbar pot fi tratați fie conservator, fie chirurgical, în funcție de severitate. Terapia conservatoare pentru extruzia acută a discului toracolumbar include restricționarea strictă a exercițiilor fizice, gestionarea durerii și îngrijire de susținere. În multe cazuri, extruzia acută a discului toracolumbar se poate rezolva fără intervenție chirurgicală, mai ales dacă se păstrează senzația de durere profundă. Câinii cu extruzie acută a discului toracolumbar care nu se ameliorează cu terapia conservatoare pot fi tratați chirurgical, de exemplu, cu o hemilaminectomie. Prognosticul pentru extruzia acută a discului toracolumbar depinde în mare măsură de momentul diagnosticării și de tratamentul ales.

Tratamentul precoce al extruziei acute a discului toracolumbar îmbunătățește semnificativ șansele de recuperare. Proprietarii de animale de companie ar trebui să consulte imediat un medic veterinar dacă suspectează că animalul lor de companie are o extruzie acută a discului toracolumbar. Extruzia acută a discului toracolumbar poate provoca diverse simptome neurologice, inclusiv paralizie și durere. Prin urmare, un diagnostic complet este esențial. Extruzia acută a discului toracolumbar este deosebit de frecventă la rasele de câini de talie mică, în special la teckeli. Prognosticul pentru extruzia acută a discului toracolumbar este mai bun cu cât tratamentul adecvat este inițiat mai devreme. Un plan de tratament personalizat este crucial pentru recuperarea după o extruzie acută a discului toracolumbar.

Prin fizioterapie constantă, câinii cu extruzie acută a discului toracolumbar își pot recăpăta adesea capacitatea de a merge. Extruzia acută a discului toracolumbar necesită o cooperare strânsă între medicii veterinari, neurologi și proprietarii de animale de companie. Cu răbdare și grijă, extruzia acută a discului toracolumbar poate fi tratată cu succes. Extruzia acută recurentă a discului toracolumbar poate fi evitată prin măsuri preventive, cum ar fi gestionarea greutății și exercițiile fizice benefice pentru articulații. Extruzia acută a discului toracolumbar trebuie întotdeauna luată în serios pentru a preveni daunele pe termen lung.

Proprietarii ar trebui să fie atenți la semnele de extruzie discală toracolumbară acută la câinii lor și să reacționeze prompt. Dacă se diagnostichează extruzia discală toracolumbară acută, trebuie inițiată o terapie consecventă. Câinii cu extruzie discală toracolumbară acută necesită îngrijire și atenție intensivă. Un program de reabilitare țintit poate îmbunătăți semnificativ recuperarea după extruzia discală toracolumbară acută. În ciuda provocărilor asociate cu extruzia discală toracolumbară acută, mulți câini au un prognostic bun. Medicii veterinari recomandă ca câinii cu extruzie discală toracolumbară acută să fie supuși unor controale regulate pentru a le monitoriza recuperarea.

Extruzia acută a discului toracolumbar este o afecțiune care necesită cunoștințe și angajament considerabile din partea proprietarilor de animale de companie. Cu o gestionare atentă, calitatea vieții unui câine cu extruzie acută a discului toracolumbar poate fi îmbunătățită semnificativ. Per total, extruzia acută a discului toracolumbar este o afecțiune bine documentată și tratabilă, care poate fi gestionată cu succes cu terapia potrivită.

Informații suplimentare: https://www.mdpi.com/2075-1729/15/1/68

---